O să ziceți că mă repet – și, culmea, o să aveți dreptate. Pentru că vreau să încep acest articol cu aceeași idee ca precedentul: că a trecut perioada aceea din an în care ne propuneam să fim mai buni. De data asta, însă, vreau să subliniez altceva. Că bunătatea noastră de atunci își primește răsplata acum.

Cum așa? Iată, a sosit vremea când politicienii sunt buni cu noi. Ne răsplătesc toată cuvioșenia, dărnicia, cumpătarea, empatia și ce-om mai fi avut noi în acele zile pascale.

Ai spus o vorbă bună cuiva? Iaca vine nenea de la partid și-ți zice cum o să fie bine, n-o să fie rău, iar banii vor crește în copac și colacii se vor înșira pe cozile câinilor. Se va îngriji personal de asta, dar doar dacă-l vei alege pe el în funcția de europarlamentar. Că de ies ceilalți, vai și-amar se va alege de țărișoara asta frumoasă, pe care toți ar vrea s-o fure, dar doar noi reușim.

Ai ascultat păsul cuiva? Iaca vine alt nene de la alt partid și stă să-ți asculte oful, te bate părintește pe umăr, te ia-n brațe, te pupă pe obrazul unde au scuipat alții, întotdeauna alții, timp de treizeci de ani, chiar dacă pe la putere s-au perindat cu toții.

Ai dat de pomană cuiva? Păi uite cum îți umple partidul cămara cu făină, zahăr, ulei, mălăieș în călcăieș, de zici că suntem în povestea caprei cu trei iezi. Mânca-le-ar mămica sufletul lor de oameni care se gândesc să aibă românul ce pune pe masă! Moca.

Și nu doar atât. Au umplut străzile de parcă ar fi păsăsări călătoare întoarse din țările calde. Vin și mănâncă la cantină alături de studenți, fac băi de mulțime, merg prin toată țara din cel mai mare oraș în cel mai întunecat cătun, dăruindu-se pre ei și sufletul lor bun și cu grijă de popor.

Nu știu ce reprezintă o bătaie mai mare de joc. Faptul că aleșii neamului ne tratează cu profund dispreț odată ce se văd cu sacii în căruță, sau acela că vin la noi înainte de alegeri și ne spun pe față că suntem atât de proști, încât își permit să ne cumpere?

Și știți ce e mai trist? Că au dreptate. Că le permitem circul ăsta ieftin, luând kilul și litrul gratis, deși știm de trei decenii că-l vom plăti însutit timp de patru ani. Că nu le spunem, când vin în fața noastră, „Ciocul mic, că acum noi suntem la putere!”, ori „Dacă vrem, putem să instaurăm dictatura”, „Cei aflați în parlament sunt căpșunari și bandane”, că „Până sunteți voi în parlament, soțiile voastre devin (bip)” și alte sloganuri cu care ne-au gratulat, de-a lungul timpului, cei aflați sus.

Deși strigăm împotriva corupției, ne lăsăm cumpărați. Mai rău, suferim de sindromul Stockholm și ne lăsăm cumpărați tocmai de cei despre care știm că ne-au furat de atâtea ori. Și ne bem mințile, ca să ne repetăm până ne convingem că nu ei au făcut asta, ci „ceilalți”. Mereu ceilalți, deși ei sunt și ăștia, și ceilalți. Atâta doar că fac rotație de cadre.

Vin alegerile europarlamentare. Alegeri pe care, oricum, marea parte a populației nu dă doi bani. Pentru că nu înțelege ce și cum e cu țara asta și la ce ne folosesc alegerile cu pricina. Cea mai mare prezență la vot e la prezidențiale, ceea ce dovedește că nu înțelegem ce rol limitat are președintele. N-o facem pentru că noi am rămas la mentalitatea aceea că avem nevoie de un tătuc care să gândească, să aleagă și să dea directive în locul nostru. Habar n-avem nici care e diferența între legislativ și executiv – vrem să mergem să protestăm la guvern împotriva unei legi. Cât despre europarlamentare, ce să mai zic? Nu ne interesează, nu le vedem rostul. Dar vrem să fim în UE,cu siguranță!

Și, între timp, niciunul dintre partidele cu candidați n-au prezentat o platformă clară. Doar aceleași fraze sforăitoare, dublate de atacuri mizere la contracandidați. Naivi și ușor de cumpărat cum suntem, nu ne duce mintea să înțelegem că, dacă de mizerie avem parte înainte de alegeri, mizerie ni se va oferi și după ele.

Și nici că democrația nu se apără din patru în patru ani, ci în fiecare zi.

Lasa un raspuns

avatar
  Aboneaza-te  
Notificare