Parcare pe care și Primăria Alba Iulia. Programul de minivacanță de stat la coadă ca în 1988. Plus o lecție de civilizație dată de un cartier întreg

Au trecut alegerile și pesemne că momentul era numai bun pentru ca administrația publică să mai dea un exemplu de incompetență. Parcările! Oh, ce subiect. Ce problemă. Ce abrambureală și haos născute din inacțiunea celor care ne conduc, din incompetența oamenilor din Primărie, din durerea la bască a șefuleților și lipsa totală de viziune a șefilor cei mari. Ce porcărie sinistră, în care oamenii ăștia care s-au jucat de-a primăritul în ultimii 25 de ani ne-au adus pe toți.

Da, sigur, au crescut numărul de mașini și de locuințe. Și chiar locuitori sînt mai mulți, se pare. Avem prea multe mașini. E și ăsta un mod de a pune problema. Dar, pentru o clipă măcar, n-am putea ieși din logica guguștiucilor crescuți la țîța lui Hava, și să ne întrebăm: dar n-avem oare, de fapt, prea puține parcări?

Cîte locuri de parcare a construit Primăria Alba Iulia în ultimul deceniu? Ce rahat pe băț au făcut domnii Hava și Voicu, împreună toată șleahta de lingători de clanțe în timp ce la Alba Iulia se construiau blocuri, se achiziționau mașini și se muta tot mai multă lume? Păi, ce să facă, dat avize peste avize pentru construcții noi și anapoda, iar în rest au cam frecat-o la rece. Căci ei, trîntorii cu epoleți ai Primăriei Alba Iulia, ei au case. Pardon, vile. Au vile mari cu terenuri mari și locuri de parcat, ba chiar garaj sub piscină sau ce rahat și-or mai fi făcut ei din salariile alea mici de funcționar.

Trăim într-un oraș cu o funcționărime aberant de bogată. Cu oameni care cîștigă cîteva mii de lei pe lună și reușesc, din cele cîteva mii de lei, să agonisească sute de mii de euro anual. Vilele de bugetar răsar ca ciupercile după ploaia de contracte din bani publici, iar fragaierii, amărăștenii, oamenii normali, cei care n-au reușit să lingă vreo clanță și să se înșurubeze în te miri ce sinecură de job la stat, ăștia stau la blocuri, construite recent (cu complicitatea Primăriei) sau de pe vremea lui Ceașcă. Și se descurcă cum pot.

În tot centrul orașului, în ultimii 20 de ani, s-au amenajat plua locuri de parcare. A fost amenajată o parcare lîngă magazinul Unirea, cu plată, într-un sublim proces în care peste 1 milion de euro au fost aruncați în conturile prietenilor de la SC Elis Pavaje. O parcare care aduce în conturile Primăriei, în medie, undeva la 10 – 15 lei pe zi. Viziune, nenicule! Proiect sustenabil! Repede, cineva să-i dea un Nobel pentru gîndire aplicată lui Hava, pînă nu pleacă la Bruxelles cu Alba Iulia cu tot. Băbăiatule!

Ei bine, cu toate că – micile excepții sînt de înțeles – nu s-au amenajat locuri de parcare, niște băieți trimiși de Paul Voicu au venit să marcheze parcările din Centru, de prin spatele blocului 280 și împrejurimi, în urmă cu niște săptămîni bune, poate chiar luni. Înainte de campanie. Niște nepriceputeni cu două mîini de stînga și care n-au fost capabili să traseze măcar o linie dreaptă. Au făcut o bătaie de joc, au trasat unele locuri mai mici, altele mai mari, linii strîmbe și săgeți ce par să ducă spre dezalcoolizare, dar și-au făcut treaba. Mă rog, cît au putut ei. Parcările din zona Centru sînt acum numerotate iar Primăria va putea încasa bani pe închirierea lor. O căruță de bani. Un căcat, de fapt, căci pe cele 209 locuri de parcare, la 120 de lei pe an locul, abia dacă adună cît să acopere salariul lui Hava sau Voicu pe vreo lună de zile.

Dar, trebuie să educăm populația! Sanchi. Trebuie ca cetățeanul să învețe să fie civilizat, să știe că pentru un loc de parcare trebuie să plătească ceva, acolo, că nu-i nimic de gratis pe lumea asta.

Și uite așa, au scos domnii din Primărie la mezat cele 209 locuri de parcare din Centru. Locuri care erau arondate unui număr de peste 500 de apartamente din blocurile din zonă. Mdap, 209 locuri de parcare la peste 500 de apartamente!

Pînă să scoată ei locurile astea la închiriat, lucrurile funcționau. Cu dificultăți, mai chinuit, mai parcai mașina la cîteva blocuri distanță, dar mergea treaba. Însă acum a venit Primăria să ne civilizeze!

Și, pentru că e o situație de căcat, pe care o gestionează cu grația unui elefant în papuci de porțelan, ce s-au gîndit ei? Păi, dacă avem 209 pentru 500 de apartamente, le dăm pe sistem primul venit-primul servit!

Așa, să se organizeze ei, oamenii, să se calce în picioare, să-și dea în cap, să se descurce cum pot! Au anunțat modalitatea, de primul venit – primul servit, și ziua în care va începe procesul de înregistrare al cererilor: 20 iunie, începînd cu ora 08:00. După care și-au pus cururuile înapoi în fotolii și și-au văzut liniștiți de frecat menta și numărat parandărăturile.

Acum, e drept, nu la fiecare din cele 500 de apartamente locuiește cineva care are mașină. Și nu la fiecare din cele peste 500 de apartamente locuiește cineva care e și proprietar pe apartament și are și mașină. Ce fac cei cu două mașini? O pluă, una în parcare, dacă prind loc, și cu alta se spală pe cap. Regula impusă de Primărie zice că, prioritar, treaba stă așa: un loc de parcare pentru fiecare proprietar de locuință, în limita locurilor disponibile. A doua mașină doar dacă rămîn locuri. Hă hă, unde plm să rămînă locuri dacă sînt 209 pentru peste 500 de apartamente? La Hava în beci? La mătușa lui Voicu în curte? Rămîn pe naiba.

Și de ce au ales modul ăsta, de primul venit-primul servit? Păi plm știe. Ca să se spele pe mîini de orice responsabilitate, de-aia. Că, sanchi, s-ar fi putut și scoate la licitație. Ceea ce ar fi fost și mai de căcat, că și-ar fi luat locuri ăia cu bani căcălău, adică tot ei, neamurile, prietenii și pilele lor, care încă n-au apucat să-și facă vilă cu piscină în pod și garaj sub pian.

Așadar, primul venit-primul servit, începînd cu ora 08:00, din data de 20 iunie. Coada, mai devreme, deci minivacanță de stat la coadă la parcare, pe model 1988

Am aflat că, în cazul altor astfel de împărțeli de locuri de parcare, oamenii s-au bulucit, s-au îmbrîncit și numai că nu și-au dat în cap, asta după ce s-au format cozi cu o zi sau chiar două înainte. Că, normal, orice om care are mașină vrea să aibă și unde o parca. Și, dacă se poate, undeva cît mai aproape de locuință. Că nu-s toți bugetari de lux precum Hava, Voicu, Pleșa sau toți directorii din Primărie, să stea la vilă. Chiar, știați că nici unul, dar nici măcar unul dintre șefii din Primăria Alba Iulia nu stă la bloc? Nici măcar unul, nene! Și asta în condițiile în care niciunul nu stă în casa moștenită de pe la părinți, că mai toți sînt aciuiați pe la Alba Iulia din te miri ce sate, aduși de Ceaușescu la oraș sau veniți pe la fabrici și uzine cu pile și bunăvoința Securității. Și-acum, după ce au primărit orașul ăsta pe culmile succesului, toți bine au vile în zone rezidențiale. Cumpărate din salarii de bugetar nenicule!

Revenind la parcări, ziua împărțelii în centru fiind 20 iunie, din 19 iunie s-a format ditai coada în fața primăriei. Pe la 8 dimineața erau deja cîteva zeci de oameni acolo. Oameni în vîrstă, veniți cu scaune de acasă. Tineri care treceau, anunțau că se întorc, mergeau la serviciu să-și ceară liber/concediu, pentru ca mai apoi să se întoarcă la coadă la locurile de parcare.

S-a început o listă, pe care lumea a început să-și treacă numele și să semneze. Pe măsură ce timpul trecea, venea tot mai multă lume, se înscria pe listă și se așeza la coadă. Oameni care se știau de o viață și care se revedeau acum și stăteau la taclale, după o lungă perioadă de timp. Ce mai face x? Dar de y mai știi ceva?

Discuții multe, de la amintiri din copilărie și pînă la politică. Lista, însă, devenea tot mai lungă. Se fac ședințe ad-hoc și se stabilește că lista e una singură și că ea se va fi respectat. E prea mult, pentru unii, să stea la coadă peste 24 de ore. Se decide că lista e cea care primează. Cine vrea să stea, să stea. Cine nu, poate liniștit să meargă acasă, să mănînce, să se odihnească, să mai treacă pe la coadă, dar dimineața la 6, cel tîrziu, să fie acolo. Unii decid să stea, alții fac cu rîndul, în familie, alții merg și vin. În permanență, însă, cîteva zeci de persoane stau de strajă la ușile Primăriei.

Comitetul de inițiativă – dacă îl pot numi așa – care decide să păstreze și garanteze corectitudinea listei, se împarte în echipe de cîte cinci, șase bărbați, care se vor roti în ture pînă dimineața, pentru a se asigura că se respectă înțelegerea.

Cîndva, pe la amiază, apar și unii reprezentanți ai autorităților. Singurul cu funcție mai mare, care decide să vină între oameni, e Gabi Pleșa – vicele proaspăt mătrășit politic de gașca Hava & Voicu. Tot el, care-i cel mai puțin vinovat de situație, dintre șefii Primăriei, vine să discute cu oamenii cînd e o problemă. Paul Voicu era probabil preocupat nevoie mare, să se privească în oglindă, în ochii lui Hava, să vadă dacă-i șade bine cu coroana de moștenitor al Primăriei. În timp ce Hava probabil că a și uitat limba română, come si dice la come si dice în bruxelleză? Pe ăștia îi doare la patină de oameni. De fapt, nu prea le-a păsat niciodată, cu excepția zilelor în care cerșeau voturi. Asta e situația. Gabi Pleșa stă printre oameni vreo cîteva zeci de minute, discută și încearcă să explice, ba chiar să justifice cumva situația. Nu prea e nimic de justificat. Situția e de căcat și li se datorează și lui, dar mai ales unora precum Hava și Voicu, care de mai bine de două decenii au frecat cariciul prin clădirea în fața căreia e coadă, după care au mers acasă la vilele lor, unde n-au probleme cu parcarea. A mai venit și Doru Inurean, șeful de la spații publice, care ”gestionează” toată abrambureala asta cu parcările, și a mai explicat cîte ceva legat de procedură.

Nimic interesant. Pseudo-justificări. Și-a mai trecut și Daniel Ilcu, șeful poliției locale, care a promis că vor fi postați niște oameni de la Locală acolo, să nu cumva să existe vreun incident. Și chiar au fost niște oameni de la locală. Incidente însă nu. Și asta datorită oamenilor, care au dat dovadă că sînt civilizați. Și mai ales organizați. Chestie din care, cei care lucrează în clădirea în fața căreia se formase coada, ar putea să învețe cîte ceva.

Trece dimineața. Trece și amiaza. Unii vin, alții pleacă, în timp ce unii rămîn priponiți în scaunele aduse de acasă ori în grupulețe pe lîngă mica arteziană de lîngă Primărie. Se rîde, se deapănă amintiri și se zic povești. Se discută politică și film și de toate. Cu puțină muzică și niște mici ar fi putut fi o petrecere de cartier, cum vezi în filmele de la Oliud. Nimeni nu venise însă la chef. Toți voiau un loc de parcare. Unul dintre cele doar 209 arondate unui număr de peste 500 de apartamente din blocurile din Centru.

Există multe idei despre cum ar fi trebuit să fie, ce ar fi fost mai bine. Cîteva sînt însă unanim acceptate:

  1. Dacă nu există suficiente locuri de parcare, Primăria nu ar fi trebuit să închirieze nimic. Ar fi trebuit să lase lucrurile așa cum sînt, că funcționa și așa rău cum e, și ar fi trebuit să amenajeze suficiente locuri de parcare, și abia apoi să le dea în chirie.
  2. Soluțiile alternative, cu ”vom face, vom încerca acolo”, venite din partea Primăriei ca mod de a remedia situația pentru cei care vor rămîne fără loc nu sînt crezute de nimeni. Nimeni nu mai pune botul la vrăjeala ofilită a administrației locale.
  3. Fostul Cinema Columna, ajuns acum o ruină, o mizerie și un focar de infecție, trebuie demolat și făcut parcare în locul lui, pe mai multe nivele, cum există în locurile în care o administrație eficientă nu-i doar o legendă a viitorului.

În rest, totul e calm. Sîntem cu toții într-un fel de mini-vacanță. Glumim. Ar trebui să existe concediu de odihnă, de maternitate și de loc de parcare. Poate bagă Guvernul niște vouchere de stat la coadă la parcare. Ne distrăm ca în vara lui 1988. Cei mai mulți țin încă minte cum era să aștepți la coadă la unt, la pui, la orice. Cum se punea lumea la coadă fără să știe ce se dă. Ne amuzăm, dar parcă nu prea e rîsul nostru. Orele trec și oboseala se adună.

Se apropie dimineața. Lista depășește deja numărul de locuri existente. De pe la 3, 4 dimineața începe să se adune tot mai multă lume. Ne înțelegem că de pe la 6 formăm coada, cu grupuri de oameni în funcție de ordinea de pe listă. Lista e păstrată bine și oricine o poate fotografia și verifica oricînd.

Dimineața și seara tîrziu au trecut pe acolo și presă. Au filmat, au luat cîteva sincroane și, din ce am înțeles, au transmis fiecare pe la publicația lui/ei.

Se face 7 dimineața și deja lumea e încolonată în fața intrării. Vine Doru Inurean și ne explică cîte ghișee sînt, cîți oameni ar fi bine să fie în fiecare grup care intră. Apare și Gabriel Pleșa, vin și oameni de la locală. Există și unul, doi oameni care-s nemulțumiți, care abia atunci au venit, însă totul e civilizat și fiecare înțeleg că, atît timp cît respectăm ceea ce noi ne-am propus să respectăm, totul va decurge bine și rapid.

Se intră cîte 8 oameni odată. Se citește lista. Intră primi 8, apoi următorii 8 și tot așa. Organizarea e brici și oamenii sînt civilizați și cooperanți. Ne mișcăm atît de organizat încît cei de la registratură – de la al doilea ghișeu – abia dacă fac față. Pe listă sînt aproximativ 230 de nume și, în timp ce se stă la coadă, mai vin oameni și se înscriu pe listă. Nimeni nu se împinge, nimeni nu se bagă în față. Nimeni nu înjură. Și asta chiar dacă unii sînt acolo, la coadă, de peste 24 de ore.

Cei din Primărie sînt luați cumva prin surprindere. N-au mai văzut așa organizare și nici nu se așteptau să vadă. La ora 9 și un sfert, după o oră și 12 minute de cînd s-au deschis porțile, toți cei aproape 230 de oameni au intrat și și-au depus dosarele.

Dosare se mai pot depune pînă în data de 28. După ce s-au înregistrat cele ale oamenilor de la coadă au mai venit și alții să depună dosare. Unii la amiază, alții dupămasa, și poate vor mai merge alții și zilele acestea.

Avem însă lista și știm cine în ce ordine a intrat. Știm și cine și ce loc a cerut, și o să verificăm și comparăm listele noastre cu cele ale Primăriei. Vom încerca să ne asigurăm că nu se vor face matrapazlîcuri, că nu se va lua loc de parcare pe pile și că lista aceea va fi respectată și de către Primărie, așa cum a fost respectată de fiecare dintre cetățenii care și-au petrecut minivacanța de coadă la parcare în fața Primăriei.

A fost o lecție de civilizație. Un semn că, totuși, se poate. Ar fi frumos dacă lecția asta ar ajunge și la cei care conduc, la cei care sînt în fruntea administrației. Căci aia ar fi lecția care contează cu adevărat. Cea de la ei, în care ne arată că se poate.

Că se poate să nu fure, să nu combine, să nu dea posturi cu dedicație unor oameni care n-au expertiza necesară dar sînt rude și prieteni cu decidenții. Să renunțe la parandărăt. Să nu mai dea contracte cu dedicație. Să cîte și mai cîte. Și, poate, să facă naibii și niște parcări. Căci orcîtă nostalgie ar avea o minivacanță de stat la coadă, sîntem totuși în 2019, într-un oraș condus de niște politicieni care mereu ne zic că sîntem smart-city!

Poate că mai e mult pînă la smart city. Poate că vom ajunge cîndva să chiar fim smart city. Însă, înainte de a fi smart-city, poate reușim să  facem cumva și să fim cinstit-city, corect-city și eficient-city. Sau poate că doar visăm, și-atunci ar fi mai bine să renunțăm la pretenția de oraș.

0 0 Voturi
Article Rating
Aboneaza-te
Notificare
guest
1 Comment
cele mai vechi
cele mai noi cele mai votate
Raspunsuri in text
Vezi toate comentariile
trackback

[…] Despre cum s-a stat la coadă ca în 1988 toamna, puteți citi aici. […]