E absolută utopie să crezi că-n Alba Iulia lucrurile ar putea sta altfel decât în toată România. Și aici, aceeași rețetă: foloase din piatră seacă, de la fiică, pân’ la soacră. Pentru mulți dintre cei care lucrează la statul ce dă doar statului privilegii și avantaje. La Alba Iulia, caz special, și cu rezervare la discriminare, cu un loc sigur de parcare.
Și-a imaginat cineva că puterea votului ar putea schimba mai mult decât numele primarului? Păcat! Realitatea dovedește că rezultatul n-are nicio legătură cu noțiunea de administrație corectă și echidistantă. Reflexul de om politic al noului primar a transformat și mai abitir primăria într-o sală de așteptare a sinecurilor, în care stau la coadă tot felul de derbedei obișnuiți cu a profita de slăbiciunile aleșilor. Stau ore în șir dacă trebuie, bâțâindu-se pe scaune ca un incontinent ce abia așteaptă să se elibereze baia. Printre ei și cei care i-au pus în vedere primarului, același care a băgat în dezbatere publică regulamentul parcărilor după ce le-a dat în folosință, că nu mai pot să îndure rușinea de a căuta zilnic un loc de parcare, în rând cu toți defecții care fac asta. Și să mai și plătească pentru două linii trasate. Pacoste grea și umilitoare, după ce dai zeci de mii pe un bolid și nu-ti mai rămâne de-un abonament.
Au devenit atât de pricepuți la bătut cu pumnul în masă, când vine vorba de obsesia a ce li se cuvine, încât au primit, pe loc, gratuitate la parcare și locuri fără număr. Evident, în ciuda celor care prin muncă și taxe le alimentează cele peste 50 de sporuri, știute, din sectorul bugetar. Așa se face că o numărătoare simplă, făcută în zona centrală a orașului, acolo unde sunt multe instituții de stat, arată că milostenia de haiduc, din campania electorală a lui Gabriel Pleșa, funcționează perfect: toți albaiulienii trebuie să plătească pentru drepturile, aproape regale, ale câtorva dintre angajații statului. O socoteală simplă aruncă în derizoriu grija pentru persoanele cu dizabilități, care au cu muuult mai puține locuri de parcare față de mașinile unor instituții din oraș. În mod clar, s-a intrat în Zodia Funcționarului cu ascendent în dispreț.
Pretențiile unei caste favorizate, cleptocrată și sfidătoare, au transformat Regulamentul parcărilor publice într-o glumă proastă ce-i face pe locuitorii obișnuiți niște bieți mucaliți, buni de râs în față. Cu toate că e absolut anormal unde s-a ajuns, ca instituții cu bugete să nu plătească pentru locurile de parcare, primăria, devenită o unealtă a favorurilor, face ca numărul locurilor atribuite prin regulamentul parcărilor către instituții, maxim 3, să ajungă la 8 sau 9. Bașca, faptul că la instituțiile ce-au primit recunoștința orașului, cu un R desenat pe locurile de parcare, așa cum primesc starurile pe Bulevardul Celebrităților, sunt parcate, majoritar, mașinile personale ale angajaților. Dacă ai autoritatea, nu contează domeniul, e legitim să faci asta și normal ca cei care trebuie să observe să închidă ochii și să tacă.
Adevărul e că, în toată chestia asta, se vede și se simte geniul unei administrații care a înțeles că poți să te joci cu gunoiul, să faci ce vrei tu un mandat, dacă pricepi că o mână spală pe alta și voturile vin de la instituții, nu de la amărâtul de privat ce plătește 500 de lei pe lună pentru un loc de parcare. Am fi fost, realmente, dezamăgiți de un edil care să se abțină de la favoruri, de la a face lucrurile așa cum a promis. Nu-i bai! Legenda spune că dacă te spovedești des și mergi săptămânal la radio, mai ales la cel al bisericii, Dumnezeu iartă și lumea uită orice până la alegeri.
Sir Parkingson
