Politicienii, prima zi de scoala si moartea tribunului

E aproape trecut de miezul nopții. Am obosit să mai privesc la statuile din lingușeli ce-i sînt ridicate defunctului tribun pe la mai toate posturile românești, așa că am lăsat TV-ul pe Euronews, pe silent. Dezmățul irațional și limbile aplicate de către diverse bube ale istoriei în curul mortului Vadim sînt prea mult pentru mine.

 

Citesc din Românește a lui Virgil Ierunca și-mi dau seama că, pe cît de "de rahat" e țara asta, îmi e totuși permis nu doar să învăț, ci chiar să mă și dezvăț de vreau. Românește e o carte scrisă acum mai bine de 50 de ani și care, mie cel puțin, îmi deschide și mai mult orizontul gîndirii înspre tîmpeniile pe care unii au fost dresați în a le lua drept bune, drept adevăruri universale, drept axiome ale culturii spre care nu îți e permis să privești cu ochi critic. Citind rîndurile despre Lovinescu și strădania comuniștilor de a-i peria opera pentru a-l introduce în circuit, la 20 de ani de la moartea lui, îmi revin în minte grețoșeniile debitate pe la televizor de unii politicieni la adresa “monumentului culturii” numit Corneliu Vadim Tudor. Mă uit peste ce scria Alexandru Busuioceanu despre șansa culturii în România comunistă și-mi dau seama că, prin ce se întîmplă acum, la TV și în mass-media, nu sîntem departe față de punctul de atunci. Atît că acum exilul cultural are loc aici, acasă, în propria ogradă. Căci, cum altfel dacă nu în exil, ar trebui să se simtă toți scriitorii cu adevărat talentați, toți cei care trăiesc pentru cultură, cînd o întreagă mass-media îl ridică pe un piedestal pe cel care le-a cîntat în strună Ceaușeștilor? Cum altfel, dacă nu exil în țara ta, se poate numi atribuirea termenului de  “monument cultural” unui politician antisemit, homofob și isteric? Sînt sigur că vor urma și busturile.

 

E un adevărat festival grețos în care politicul controlează cultura. Iar atunci cînd nu o controlează, o astupă și o falsifică prin vacarmul mediatic. Căci politicul controlează mass-media. Iar politicienii, acești lachei ai istoriei cum bine îi numea Noica, au pretenții de oameni de cultură. Pretenții justificate prin niște diplome luate la apelul bocancilor, sub directa îndrumare a unora din tagma lui Gabriel Oprea. Și, cine știe, poate că tradiționalul ghinion ar românului va face ca tocmai aceste note de subsol ale istoriei să fie cei care o consemneză. Iar asta ar fi cu adevărat trist.

 

Sînt însă și motive de bucurie. Azi a început școala și, ca la fiecare început de an școlar, au fost prezenți și politicienii. Tot deputatul, primarul, consilierul, șefulețul și combinatorul de voturi a fost la școală. Mă gîndeam, chiar, că n-ar fi rău ca anul școlar să înceapă în fiecare zi. Măcar așa ar merge și politicienii la școală mai des. Numai că ei merg să fie văzuți, să strîngă mîini și posibile voturi. Nu merg să învețe. Nici nu ar putea. Căci pentru asta ar trebui mai întîi să se dezvețe de tot ceea ce au învățat. Și nu doar că mulți nu pot, dar cei mai mulți nici nu vor. Căci, să fim cinștiți: cînd un model a imposturii culturale, un cavaler al discursului grobian, un lingău prin vocație și slugă a regimului comunist, ajunge să-și găsească loc în istorie, ba chiar să fie numit monument al culturii într-o societate democratică, ce politician ar vrea să învețe să se dezvețe?

 

E trist. Valul de ură la adresa refugiaților, răspîndit ca un virus al necunoașterii în online, se continuă acum la TV prin valul de admirație la adresa acestui lacheu al istoriei. Și e tot pe bază de necunoaștere. Ba chiar pe voită negare a realității.
Mă întorc la cartea mea. Mîine, sînt sigur, circusul va continua iar noi, cu toții, vom uita - puțin cîte puțin - să mai fim oameni.

{fcomment}

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Adaugă comentariu

Va rugam nu injurati! Poate veti gasi argumente, totusi!


Codul de securitate
Actualizează

JoomShaper