Pustiu și cam galben e încă biroul…

Și sticla de whiskey așteaptă cuminte…

Primarul, alături, uimit ca și boul,

Privește doar tâmp, lipsit de cuvinte…

Schimbarea visată e-aproape un mit…

Și nici urmă de plan în ochiu-adormit.

 

 

Pustiu și cam galben e prin Primărie…

Sub valul schimbării e încă ciudat…

Sălbatica fiară, doar o altă Mărie,

Ce pare că planurile și le-a uitat…

E-n negura nopții un simplu primar…

Rahatul e bici, măgaru-arămăsar.

 

 

E mort tot proiectul, și mort e și planul…

În zare se vede nimic din schimbare,

Băieții deștepți iar numără banul,

Lacheii se gudură car’ mai de care…

Și totul se schimbă, dar numai un pic,

Cei vechi sunt cei noi, iar cei noi sunt nimic.

 

 

Dar sticla de whiskey, deodată, trosnește…

Prin gura-i deschisă răstoarnă licoare…

Din somnul cel dulce edilul trezește…

Pe pleoape-i se scurg picături de sudoare,

Să vină toți șefii, ba chiar și portarul,

Căci visul nu-i vis, el chiar e primarul!

 

 

Iar zarva-n birouri se-oprește subit…

Și-i stană de piatră tot funcționarul,

Că nu se-așteptau ca ăsta, cu parul…

În stânga și-n dreapta să-i ia la muit.

Nu mișcă nici unul, nici musca nu vrea,

Pe holuri, nebunului în cale să-i stea.

 

 

Bugetul! Bugetul! și el e primarul…

La colțuri, pe-ascuns, bârfe șoptesc…

Că-l luase pe ăsta mai nou chiar delirul

De vrea azi să știe, de ce cheltuiesc

Și stau cu-alor mână-n avutul obștesc.

Bugetul! Bugetul! și el e primarul.

 

 

Și el e primarul, și are-n tezaur,

Un teanc mari de planuri, de parcă-s din aur,

Să taie din sporuri, să taie contracte;

Băieții deștepți pot să vină cu flori,

Ori pumnul să strângă, spre a-i da fiori.

La nimeni – nimic, dacă nu e în acte!

 

 

Bugetul! cer galben și roz de succes,

E plin de șacali care încă visează…

Să-l țină, să-l tragă, să-l ia în exces,

Partidul și șefii le garantează…

Cutuma, și pila, și șmenul: succes!

 

 

Și el e primarul, și toate le are…

Mașină, șofer, chiar majoritate,

Dar zilnic se simte furat de-o visare…

Că lumii-a promis că va face de toate,

Și timpul se scurge, azi-ul dispare

Iar el e primarul, și toate le are.

 

 

Reformă! – îi zice credința, voința,

Cetatea și-orașul, cu toți ceri schimbarea,

Îi cere norodul, îi cere ființa,

Și nu doar de formă, că-i mare așteptarea

Din tălpi până-n creștet îi cere ființa.

 

 

Însă reforma pe bune-i un vis –  departe

De ea o ceată imensă-l desparte,

Și pradă la ceată câți oameni nu pică?

Când ceata nu-i ceată, ci e un partid,

Cu hoți și șmenari ce te lasă livid,

De le iei ciolanul și nu știi de frică.

 

Mai dulce e viața, chiar și-n Primărie,

De joci cum îți cântă cei ce-nvârt banul…

Așa e mereu, și ieri, și la anul,

Și de vrei ciolanul, așa o să fie!

Dar poate mai dulce ar fi o schimbare…

Că el e Primarul… Și toate le are.

 

 

Iar sticla de whiskey a celui ce-a fost,

Să bea el din ea parcă nu vede rost,

Mai bine drept pildă, ornament la tejghea…

Iar cei ce-i trec pragul și vor să-l combine,

Să-i sufle-n ureche, că știu ei mai bine…

Să guste de vor. Dar nimic altceva.

5 1 Vot
Article Rating
Aboneaza-te
Notificare
guest
0 Comments
Raspunsuri in text
Vezi toate comentariile