Ar trebui să existe și un monument al depunătorului de coroane. Un monument al ipocriziei, dacă vreți, la care toți căcănarii patriei, de pe la instituții publice ori partide, să-și pună singuri flori.

Poate că sună ca naiba, dar adevărul nu e tot timpul unul frumos, oricît de atent l-am ambala în hîrtie lucioasă. Iar adevărul e că sîntem o nație cu busola morală stricată.

Mă ia cu o senzație de vomă ori de cîte ori îi văd pe toți tîlharii nației, pe toți patriotarzii politichiei și ceacanăii bugetari cum depun ei coroane și se închină cu pioșenie pe la diverse statui.

Ce naiba sărbătorim, de fapt? Pesemne că ipocrizia! Altfel nu pot să-mi explic cum aceste ființe cu suflete slute se închină pe la diverse monumente, depun coroane și ne vorbesc de onoare și patriotism, în timp ce tot restul anului trag pielea de pe cetățean și jumulesc tot ce se poate jumuli în țara asta.

Un politician corupt, cu steagul tricolor pe piept, în timp ce mimează cinstirea nației. Ce caricatură! Ce butaforie morală! Ce retard ideologic trăim!

Ei, dar lăsați, că după momentul festiv de ipocrizie, după coroanele depuse și cinstit înaintașii, putem toți merge în piața publică, la tradiționala cîmpenească, să simțim cu adevărat că sîntem români.

Iar ei, depunătorii de coroane, își vor vedea de treaba lor, mîndri că și-au făcut datoria, că au cinstit neamul și că a dat patriotismul afară din ei. Și că, evident, noi punem botul la cardeala lor, zi de zi, an de an.

Hai, la mici băieți, la bere, la fasole cu ciolan, la artificii și concerte moca! Hai, că avem toate motivele din lume să fim mîndri că sîntem cum sîntem. Ne merităm!

Lasa un raspuns

avatar
  Aboneaza-te  
Notificare