Să presupunem că stai cu chirie undeva. Ai pus ceva bani deoparte, ai mai împrumutat de pe la bănci şi ţi-ai luat un teren pe care vrei să-ţi construieşti o casă. Cauţi printre constructorii locali, analizezi preţuri, termene de execuţie şi – pornind de la toate informaţiile – alegi firma X. Aceasta se angajează că, până la data T vei avea casa la cheie, iar suma pentru care bateţi palma se încadrează în ce ai adunat tu din bani puşi deoparte şi creditul bancar.

Trec câteva luni, timp în care constructorul îţi tot vorbeşte despre cum va arăta livingul, cum te vor invidia toţi pentru cele două dormitoare, cum va face în hol nu-ştiu-ce chestie de n-a văzut Parisul, în fine. Toate astea vin la pachet cu vorbirea de rău a firmei Y, care nu-şi respectă promisiunile, ori a firmei Z, care fură materiale şi umflă facturile etc. Inima creşte-n tine ca Făt Frumos. Practic, nu ştii cum de nu s-a gândit nimeni să te propună preşedinte al planetei Pământ la cât de deştept ai fost tu că i-ai ales pe cei de la X.

Atâta doar că realizarea practică nu pare să ţină ritmul cu imaginile din reviste. Construcţia înaintează încet, mult mai încet decât era preconizat. Apoi apar texte de genul „s-au scumpit materialele, costurile vor creşte”, deşi ai fost şi tu la Dedeman şi-ai văzut că sacul de ciment costă la fel ca acum câteva luni. Apoi apar întârzieri şi mai mari, că ba e prea rece, ba prea cald, ba plouă, ba nu plouă, ba e vânt, ba nu e. Şi, pe urmă, când s-a făcut vremea fix cum trebuie, muncitorii tocmai erau plecaţi să rezolve un interior la Cutărescu, fiindcă la meteo nu se anunţase că va fi vreme bună…

Între timp, tu plăteşti chiria în continuare, la fel şi rata la bancă – ba a fost nevoie să faci o refinanţare, că realitatea a depăşit cât preconizaseşi tu să te-ntinzi.

În fine, începi să-ţi pui nişte întrebări. Nu vrei chiar să spui cu voce tare că X fură din timpul şi din banii tăi. Îl iei deoparte pe patron şi încerci să te lămureşti cum stau lucrurile. La care el îţi dă directa:

„Hai, şefu’, că toată lumea ştie că suma aia de la-nceput e doar aşa, o estimare. Apar mereu cheltuieli neprevăzute. Şi termenul nu e bătut în cuie, că nu suntem Dumnezeu să le ştim pe toate. Iar eu mai am şi alte lucrări, nu pot să stau doar după tine. Dar, dacă mai bagi un pic aşa, la mine-n buzunar, îi conving pe muncitori să vină mai des la tine decât la celelalte lucrări.”

Seara, la o bere, le povesteşti amicilor tăi cum stă treaba, cerându-le sfatul. Unul dintre ei îţi atrage atenţia că „ţi-a spus el că aşa o să păţeşti”. Alţii îţi spun sfătoşi: „Bă, fură ei, dar au şi făcut. Că nu mai eşti doar cu terenul viran, deja ai un început de fundaţie”. Tu nu şi nu, o ţii langa că vrei să-l dai în judecată pe X. Prietenii exclamă, în cor: „Hai, mă, pentru atâta lucru! Ce faci, îl aduci la sapă de lemn, dă faliment? Şi ăilalţi fac la fel.”

Dintr-o dată te simţi uşurat, este? Adică nu te mai doare că plăteşti în continuare chirie şi rată la bancă (tot mai mare), că habar n-ai când va fi gata casa şi unde vei ajunge cu costurile în cele din urmă. Că, peste 20 de ani, to X, Y şi Z operează pe piaţă, cu aceleaşi metehne, îmbogăţindu-se în timp ce tu n-ai de nici unele, dar plăteşti ca şi cum ai avea de toate. Eventual, dacă lucrezi cu firma X, dai vina pe Y şi pe Z că nu-s gata lucrurile, ca să găseşti un ţap ispăşitor. Că, dacă dai vina pe X, înseamnă că tu eşti un fraier, nu?

Așa să fie? Sau, fiind vorba despre banul tău, câştigat cu multă trudă, baţi la un moment dat cu pumnu-n masă?

Ei bine, să ştii că banul public, ăla din care sus-puşii îşi dau salarii, pensii şi diurne tot mai grase, din care-şi decontează tot felul de cheltuieli ce n-au legătură cu postul lor (ori s-ar putea descurca la un cost mult mai rezonabil) – ei bine, banul ăla e tot al tău. L-ai plătit prin taxe şi impozite, accize şi tot felul de dări. Care cresc – tocmai ca să acopere dezmăţul pe bani publici făcut de respectivii.

Şi să mai ştii că şpaga primită ca să câştige firma A înseamnă că n-a fost ales cel care face treaba cel mai bine. Iar munca lui de proastă calitate va fi plătită din bani publici – adică ai tăi. Iar împrumuturile făcute de statul român vor fi rambursate tot din bani publici – adică ai tăi.

Despre asta e vorba în cazul Sorinei Pintea şi ale altor persoane cu funcţii publice. Nu despre faptul că „şi alţii au făcut şi n-au păţit nimic”, că „a furat, dar a şi făcut”. Nu înţeleg de ce ne-apucă brusc mila asta creştinească faţă de demnitatea persoanei, sănătatea ei. Când a luat mită, când a fost ministru, şef de spital, când a decis să candideze la primărie nu era bolnavă? Oamenii ăia care sunt tratatţi prost, lăsaţi să stea pe coridoarele spitalelor, repeziţi sau trataţi de sus, n-au dreptul la demnitate, la sănătate? Ar trebui să-i arătăm pe fiecare dintre cei trataţi prost, zi de zi, ca să ne dăm seama că ei sunt victimele, nu cei din funcţiile de conducere, aşa-ziși „hăituiţi politic”? Dacă am face aşa, aceiaşi miloşi ar spune că arătăm doar răul, doar urâtul.

Da, trebuie să-l arătăm zi de zi, ca să vă iasă din cap prostia aia că Sorina Pintea & Co ar fi victimele. Nu, ei sunt sau vinovaţi direct, sau complici în perpetuarea unui sistem bolnav pe care ei au puterea să-l schimbe. Sorina Pintea e doar un caz dintre multe – instanţa se va pronunţa dacă e vinovată sau nu. Până atunci, ca suspectă, urmează prevederile legii. La fel cum stau bolnavii ăia cu orele pe holurile spitalelor, sau sunt internaţi în condiţii insalubre, trebuie să-şi cumpere cele necesare din banii lor (deşi au cotizat la sistemul de sănătate), ori nici măcar nu găsesc pe piaţă medicamentele, aparatura sau tratamentele de care au nevoie.

Într-o vreme, răufăcătorii erau tăvăliţi prin catran şi fulgi, plimbaţi cu căruţa prin sate şi oraşe, ori legaţi la stâlpul infamiei. Aceste obiceiuri barbare au dispărut, din fericire. Dar să-i plângi de milă suspectului de fărădelegi, când ştii în ce hal arată sistemul păstorit de el – să-mi fie cu iertare, dar nu e dovadă de inimă bună, ci de prostie crasă.

Cine-i plânge de milă lui alde Sorina Pintea & Co merită să fie furat şi umilit mai departe.

0 0 Vot
Article Rating
Aboneaza-te
Notificare
guest
0 Comments
Raspunsuri in text
Vezi toate comentariile