Pesemne că, atunci când Veorica Dăncilă a privit în abisul prostiei, abisul a privit-o înapoi, cu ochii lui Ludovic Orban.

Vă dați seama, totuși, în ce ridicol am ajuns? Cine dracu ar fi crezut că, după Viorica Dăncilă și ale sale tulumbe guvernamentale, e loc de mai jos? Băi, dar Șică poate mă. Și, spre norocul lui, l-a mai găsit și pe Ciolacu ăsta, cu care să se joace de-a ne-a mâncat câinele tema la democrație, precum Lolek și Bolek intrați în laboratorul de fizică nucleară.

Adică, ajunge PNL, printr-o șmecherie de conjunctură, și preia guvernarea. Că s-au făcut alegeri într-o parte, dar s-au schimbat majorități în alta. S-au reorganizat tăntălăii de la PSD în jurul Ciolacului și l-au dat apoi jos pe Șică. Într-un exces de logică răsturnată, susținută abitir de sforărică de la Cotroceni, Șică se întoarce în Parlament în fix aceeași formulă. Băi, dar fix-fix la fel.

Ah, pică un guvern că nu are susținere în Parlament. Democratic. La fel de democratic cum a căzut Dăncilă. Eh, dar stați așa, că Șică are un plus de democrație pe fund, de la piciorul lui Iohanis, care l-a trimis iar în Parlament cu Guvernul.

Adică, nu-s buni, dar hai să mai vedem o dată, că oricum noi de fapt vrem anticipate, că nici noi nu ne votăm pe noi. Și urlă mă, unul la altul, vlăjganii ăștia ai politichiei, și o fac cu un așa talent, de mai că ar trebui să-i credem.

Nu nu nu, trebuie anticipate, guvernul, oamenii vor, noi o să facem, am avut cele mai rezultate în trei luni, pot cei de la PSD să conteste, să facă șmecherii, omenii, cetățenii vor, noi luptăm, să două tururi la locale, mac mac mac, ham ham ham, scoatem ciuma roșie! – pare să zică Ludovic.

Nu s-a văzut așa ceva, Constituție, Comisia de la Veneția, ham ham ham, o să contestăm la CCR, nu vrem anticipate decât că vrem anticipate, că vrem și două tururi dar nu acum, sesizăm, avem instrumente, ham ham ham, să vedem ce zic judecători, mac mac mac, nu se poate așa ceva, același guvern, noi avem majoritate, mac mac mac – pare să-i răspundă Ciolacu.

Băi, pe bune, dar toată dramoleta asta în care joacă PSD și PNL, tot teatrul ăsta ieftin în care se ceartă și dau unul pe altul vina pentru că nu au putut face ceea ce niciunul n-ar vrut de fapt să facă, e un film vechi de pe malurile Dâmboviței.

E fix unul din momentele alea în care, la obor, doi hăndrălăi se fac că se ceartă, se împing și trag de haine, în timp ce acoliții lor îi fac la buzunare pe toți cei care s-au oprit gură cască să-i privească.

Nu e dom’le niciun blat între PSD și PNL. Pur și simplu am ajuns, pe drumul democrației românești, în legendarul loc în care s-au întâlnit hoțul cu prostul. Să fie bine, ca să nu fie rău. Că binele înfrânge.

0 0 Vot
Article Rating
Aboneaza-te
Notificare
guest
0 Comments
Raspunsuri in text
Vezi toate comentariile