Trei reclame complet stupide

Nu cred că mi s-a întîmplat vreodată să văd o reclamă la ceva și să-mi zic “gata! mă duc să cumpăr!”. Cu toate că, invers, să văd o reclamă și să zic “de-asta sigur nu o să cumpăr vreodată”, mi s-a mai întîmplat.
Mă gîndesc că sînt, totuși, oameni care după ce văd o reclamă pe la TV se duc și cumpără produsele ori serviciile respective.
Pentru mine, însă, reclamele sînt mai degrabă divertisment. Sînt unele extrem de bine făcute, precum cele de la Adidas, Nike, Pepsi ori alte firme mari, care au scenariu, au vedete sau actori și au costat căruțe de bani, care-s ca niște scurt metraje. Normal, degeaba-l văd pe Beckham dîndu-se cu nu știu ce parfum ori lovind mingea într-un anume fel, nu fug repede să cumpăr parfumul ori perechea de mergători. Cum nici faptul că beau pepsi sau coca cola nu se datorează, în nicio măsură, unei reclame noi. Însă reclamele, la produsele mișto, sînt un fel de bonus. Apoi mai sînt reclame care merg strict pe umor. Printre ele unele sînt haioase și altele nu. Sînt și reclame enervante, alde Catena cu Arșinel și Stela, plus ceilalți, care te enervează, dar e genul ăla de nerv la care dezvolți toleranță și, pur și simplu, devin parte din peisaj. “Far-ma-ci-a i-ni-mii, ca-te-naaaa” (cîntat) sună acum exact ca și claxonul unei mașini. E deranjant dar tolerabil. Apoi mai sînt și o sumedenie de reclame care pur și simplu apar și dispar fără să-ți lase vreo amintire, vreo senzație, nici de bine și nici de rău. Dar mai sînt și acele reclame absolut imbecile, cu o încercare de umor ce sfîrșește în vomă ori cu o poveste absolutamente și totalmente necredibilă. Astea sînt genul acela de reclame care, deși produc un fel de awareness, nu cred să fie unul pozitiv. Căci nu cred să fie ca la artiști ori țoape de tabloide, pentru care orice fel de reclamă, pozitivă sau negativă, să fie de bine. Nu cred că e ok ca dintr-o sută de mii de oameni ce-ți văd reclama 98 de mii să aibă o primă reacție ce o include pe mă-ta și pe mamele tuturor producătorilor reclamei ori mamele subiectului reclamei. Dar, să nu ne mai lungim și să vă zic despre trei reclame imbecile, care au reușit să mă enerveze la culme, atît prin prostie cît și prin excesivitatea cu care îmi atacă retina din toate părțile.

1. Vopseaua Oskar - varianta cu pisica. Pe scurt, un imbecil cu meclă de cucubangăr, smeclit cu gel în freză, stă să-și babardească gagica. Și, în timp ce aia se freacă de un scaun, absolut aiurea, el deschide o sticlă de vin. Numai că, trăncălăul, de emoționat ce e, stropește cu vin pe perete. Și, ce să facă? Păi, ia pisica, o super extra pisică albă - persană - și șterge peretele cu ea. Probabil că, la mă-sa acasă, la țară, cînd se cacă pe el în sufragerie și n-are brusturi la îndemînă, tot așa face, ia cel mai apropiat animal, calul, și se șterge cu el la cur.
Sincer, nu înțeleg cum de reclama asta rulează și de ce i se permite să ruleze pe toate posturile? Mi se pare de-o ghiolbănie absolută și cred că ar trebui interzisă imediat. Deși, dacă e să mă gîndesc la binele companiei ce produce acea vopsea pe care NICIODATĂ nu o să o cumpăr, e poate mai bine să ruleze. Să dea req faliment și să-și facă pisica nevoile pe vopseaua și reclama lor. Deci, vă rog din suflet, nu cumpărați vopsea Oskar vreodată. Și spuneți tuturor cunoscuților să nu cumpere. Și ei să le spună, la rîndul lor, cunoscuților cunoscuților cunoscuților lor.



2. Provident - cămătarul cel bun. Să ne înțelegem, genul ăsta de firme, precum Provident sau altele care încă mai dau împrumut cu buletinul ori așa, țaca-paca, sînt un fel de cămătari legali. Bine, nu că băncile ar fi altceva decît niște cămătari. Atît că băncile sau firmele astea de dat bani cu camătă, în cazul în care nu plătești, îți iau doar casa, mașina și ce mai ai, nu și gîtul, mîna sau o ureche. Sigur, dacă e legal, să existe și ei, nu zicem nu. Dar cred că reclamele ar trebui să fie, nu știu, reale?! Adică, e ok să prezinte produsul/serviciul într-o lumină favorabilă, dar uneori se bagă mîna adînc de tot. Uite, de exemplu, ultima reclamă a celor de la Provident este o imbecilitate soră cu tembelismul și are urme grave de retard. Adică, doi moși împlinesc 30 de ani de căsătorie. El, de înțeles, e puțin tîmpițel după 30 de ani de căsătorie. Și vrea să-i facă o surpriză. Dar ce surpriză? Păi, a sunat el - LA SFATUL FIULUI - la Provident și a luat un credit să o ducă în concediu, în ceva vacanță. Păi, mă scuzați, dar ce fiu e ăla care le dă sfaturi părinților să ia bani cu camătă? Adică, bun, am înțeles, n-are copilul bani să le facă excursia cadou, dar îi trimite la luat împrumut? Și, după 30 de ani de căsătorie, doi moșulică iau bani împrumut ca să se dea cu barca și să meargă la pescuit? Mă scuzați, dar acțiunea acestei reclame este, nu știu, rezultatul unui George RR Martin pe stil retard. E un fantasy absolut cretin. Că, deh, oamenii disperați, care vor bani urgent și n-au de la cine lua, de apelează la alde din-ăștia de la Provident, fix pentru aia iau bani, că de-aia sînt disperați: vor în excursie aniversară.
Așa că, oameni buni: dacă ai voștri părinți vor excursie, faceți-le-o cadou. Iar dacă nici ei și nici voi nu v-o permiteți, luați de la preteni împrumut. Sau mai bine renunțați la ea. Dar, sub nici o formă să nu-i trimiteți ori lăsați la cămătar.




3. ANAF - Fiscul cel bun. ANAF-ul încearcă să devină mai prietenos. Și, cum să devină mai prietenos? Să mai umble la birocrație? Să eficientizeze sistemul? Să introducă un sistem prin care campioana la solitaire din spatele ghișeului să devină mai prietenoasă cu tine, plătitorul de taxe? Ntzz!! Nu, nene. Ei fac o reclamă. Una deosebită, pe care de cîte ori o văd mă apucă nervii. Meclele alea necredibile, povestea extrem trasă de păr... ptiu. România funcționează din taxele tale. Auzi, na! Păi, în primul rînd, funcționează? Apoi, o gagică așa, la 30+ ani privește spre o bucată de autostradă, spre un viaduct. Timp de două secunde, că atît durează să filmezi din avion toate autostrăzile din România. Apoi, un tip la volan asistă la un accident rutier, în timp ce un om e luat de SMURD. Iar vocea, din dublaj, îți zice că toate acestea sînt posibile că, vezi doamne, îmi plătesc eu taxele. Păi, nene, stai așa: autostrăzile ar fi posibile datorită taxelor mele, dar nu sînt posibile din cauza ANAF-ului, a oamenilor ce-l conduc, numiți politic, a guvernanților și așa mai departe. Nu mai zic că faza cu accidentul, în timp ce vocea-mi zice că astea sînt posibile datorită mie, e cam nașpa, chiar dacă pe ecran scrie că “tu i-ai salvat viața”. După care mai apare un cadru cu o școală și elevi, după care meclele tîmp-zîmbitoare ale actorilor din reclamă, și mulțumiri și bla bla. La fel, nu mai zic că e cam tîmpit să-i mulțumești plătitorului de taxe în timp ce-i arăți o școală, ca și cînd sistemul educațional românesc e un fel de campion în Europa și vai, ce bine stăm la capitoul școală. Absolut cretină reclama, sincer. Cum ziceam, înțeleg ideea ANAF-ului de a deveni mai prietenos - de altfel, reclamele astea sînt rezultatul unor bani europeni, cheltuiți pentru a face instituția mai sexi și a o apropia de plătitor. Băi, dar dacă vreți să punctați la imagine, faceți niște reclame cu ANAF-ul în timp ce recuperează sumele stabilite de Justiție drept prejudiciu în cazuri de corupție. Dați imagini cu casa unui politician scoasă la licitație, cu banii luați - ca urmare a unei decizii a instanței - din conturi și depuși în conturile țării, cu amenzile date și executate unor mari evazioniști. Nu veniți, băi simpaticilor de la ANAF, cu triluri din-astea de pupăză gușată, în care arătați lumii o bucată de autostradă (AUTOSTRADĂ ÎN ROMÂNIA?!), un SMURD la accidentul rutier ori intrarea unei școli și trei actori cu zîmbete forțate, și apoi să sperați să vă iubească ori respecte lumea. Căci, după o reclamă ca asta, nu cred ca numărul de organe sexuale invocate în direcția ANAF, la nivel de Românie normală, să fi scăzut măcar o leacă.

{fcomment}

Evaluaţi acest articol
(9 voturi)

Adaugă comentariu

Va rugam nu injurati! Poate veti gasi argumente, totusi!


Codul de securitate
Actualizează

JoomShaper