Falimentul unei șezători transpartinice

Sincer, nici nu știu de ce, dar am fost ieri la ședința de Consiliu Local al Municipiului Alba Iulia. Nu mai fusesem de ceva vreme și eram curios să văd dacă s-a schimbat ceva. Iar curiozitatea mi-a fost răsplătită, căci s-a schimbat pe naiba să-i pieptene. Aceleași euglene, politicieni monocotiledonați aleși pe diferite liste de partid, formează un fel de șezătoare a ridicătorilor de mâini în așteptarea falimentului.

Au fost câteva zeci de proiecte pe ordinea de zi, unele dintre ele chiar interesante, despre care o să scriu separat. Ce am remarcat, însă, e impresia generală pe care o lasă această ceată de omuleți care, în mod normal, ar trebui să se preocupe de dezvoltarea orașului, și anume că totul este durere la bască.

Deși, în mod oficial, sunt acolo mai multe partide, care se presupune că au viziuni diferite despre cum să dezvolți orașul, cum să administrezi bugetul și cum să stabilești prioritățile unei comunități, în fapt există un singur partid. Sau, mă rog, o coaliție de largă uniune, cu scopul suprem de a freca menta în mod cât mai eficient. Și de a sparge bugetul!

Dezbaterile sunt sterile, de cele mai multe ori vecine cu imbecilitatea. Pe alocuri pare că se iau la întrecere, încercând să demonstreze care-i mai prost. Pe ici, pe colo, mai e câte unul care face notă discordantă, în sensul că se abține de la vot ori votează împotriva unui proiect, sau chiar mai răbufnește cu câte o frustrare personală. În marea majoritate a cazurilor, însă, e un blat total.

După ce vezi cum trec, pe bandă rulantă, vreo 10 – 15 proiecte, începi să ai senzația că ești la un chef de cocalari, care iau bani pe datorie ca să arunce la lăutari.

Marea problemă, care a plutit asupra întregii ședințe, precum rahatul din budă care nu se lasă dus de apă, a fost aceea a gradului de îndatorare. E clar, Primăria n-are bani, dar cheltuie de parcă sacul e fără fund. Se bugetează și alocă milioane și zeci de milioane, după cum dictează mofturile lui Pleșa, ori după cum cer interesele bugetofagilor de partid care le trag sforile consilierilor.

Am trecut deja de faza în care nu sunt bani. Acum, marea problemă e cât mai putem lua împrumut? Există o lege, mămăliga ei de lege!, care nu îți permite să ai un grad de îndatorare mai mare de 30% din buget. Adică, n-ai voie ca din bugetul anual să cheltui, pe rate la bănci, mai mult de 30%. Și cam aici suntem. Încet – încet se va atinge pragul ăsta. După care? După care naiba știe, că dacă nu se atinge pragul până în 2024, nici nu mai contează ce-o fi după. Luăm acum pe datorie, să își facă ăștia de azi mofturile – salarii mari, concedii în interes de serviciu, deplasări, rude angajate, posturi noi, proiecte, contracte cu dedicație, achiziții electorale, chermeze și câmpenești cât cuprinde, tot tacâmul. Iar cei care vor fi să vină din 2024, să se descurce.

Pleșa, Popescu și Filimon pare c-au înțeles că nu vor mai pupa, în viitor, posturile călduțe în care-și odihnesc acum bucile. Așa că dă-i și sparge, rupe tot!

Primarul, cu atitudinea lui de viezure lingușitor, pare rupt din bancul cu tipul ce-a câștigat la loto și care, după ce a decis să-și plătească datoriile, a fost întrebat cu restul ce va face? Și a răspuns senin: restul să mai aștepte.

5 2 Voturi
Article Rating
Aboneaza-te
Notificare
guest
0 Comments
Raspunsuri in text
Vezi toate comentariile