Ne-am mai luat o problemă de pe cap, acum ştim cine ne va reprezenta din postura de preşedinte pentru următorii cinci ani. În opinia mea nu e nicio surpriză, cred că ar fi fost nevoie să se întâmple lucruri nasoale de tot ca să nu iasă Iohannis. Ceva de genul că a subvenţionat cucerirea Crimeei de către Rusia, ori că era tovarăş de crime cu Dincă.

Nu consider că a câştigat de bun ce e, ci din lipsă de contracandidaţi. Practic, el a nimerit la confluenţa a două curente: pro-PSD şi anti-PSD. Cum cel dintâi e relativ constant, în timp ce al doilea e într-o creştere fulminantă, jocurile erau făcute înainte să înceapă meciul. Poate ar fi existat un semn de întrebare dacă ajungea cu Barna în turul al doilea, dar cel din urmă a devenit vizibil prea târziu ca să coaguleze suficient capital în jurul său. Bașca faptul că, pe lângă el, ficusul de la Cotroceni pare de-a dreptul carismatic.

A existat, totuşi, o surpriză: prezenţa la vot în al doilea tur. Sincer, mă temeam de un absenteism masiv – dar s-a dovedit că m-am înşelat. Nu doar că oamenii au venit la vot, ci au făcut-o în număr mai mare decât în urmă cu două săptămâni. Se pare că atacurile asupra justiţiei, poziţia anti-europeană şi, mai ales, represiunea din 10 august 2018 au cântărit enorm pentru o serie de români care ori erau nehotărâţi, ori nu-i interesa, ori erau scârbiţi. I-a coalizat pe toţi împotrova PSD-ului, care, cu aroganţă şi suficienţă, s-a transformat singur în „duşmanul poporului”. Nu, la asta n-a contribuit nici PNL-ul, nici USR Plus-ul, nici SRI-ul, nici „agenturilii străine”. PSD-ul şi-a făcut-o cu mâna lui şi pun pariu că nu se aştepta la efectele devastatoare generate. Inclusiv faptul că sunt destui azi care se întreabă care e logica să votezi anti-PSD demonstrează că n-au reuşit să înţeleagă gravitatea pe care cele trei lucruri le-a avut în ochii unei mari mase a populaţiei. Diaspora n-a digerat deloc gazele, nici faptul că a fost ulterior blamată și comparată cu grupuri de-afară care chiar fac mizerii. PSD-ul a crezut că poate scăpa basma curată, ca la Mineriade, dar s-a trezit cu factura la gaz. Una consistentă.

Cum am spus-o şi în alte articole, PNL şi USR Plus au putut profita la maxim de pe urma acestui lucru, fără să facă eforturi prea mari. Cei dintâi trebuie să aibă grijă, pentru că acum lumea consideră că ei au totul (chiar dacă nu e aşa) şi nu va accepta nicio scuză cu greaua moştenire, Mercur retrograd, flacăra violet etc. Cei din urmă trebuie să strângă rândurile, să-şi pună la punct programul, să aibă o direcţie clară, pentru a avea şansa să devină o alternativă serioasă la guvernare. Altfel, ori se vor sparge, ori vor fi absorbiţi de PNL-ul suficient de experimentat în ceea ce priveşte jocurile politice.

Criza PSD-ului se adânceşte. Deşi trecerea în turul al doilea a candidatului său a reprezentat o gură de oxigen, diferenţa uriaşă de scor a constituit o umilinţă greu de digerat. Din păcate, unii pesedişti sau susţinători ai acestora au căzut în penibil încercând să arate că, deşi au pierdut, au recâştigat o parte din electorat, ori că PNL-ul e în scădere pentru că n-a ajuns la 70-80% cum se lăuda. Un fel de „i-am bătut de s-au c***t pe noi”. Vor urma lupte pentru putere care rămâne de vâzut dacă vor putea repara ceva sau nu. Însă cine crede că PSD-ul e deja învins, se autoamăgeşte.

Şi aici se naşte întrebarea despre ce se va întâmpla anul viitor la alegerile locale şi parlamentare. Nu mă refer neapărat la partide, pentru că am spus mai sus ce cred că va urma. Eu sunt curios care va fi atitudinea electoratului.

Repet: PSD-ul are electoratul său, care se va prezenta la vot indiferent de situaţie. La fel cum are şi PNL-ul, doar că al lui e mai mic decât al PSD-ului. USR Plus-ul încă oscilează, e greu de făcut o predicţie – are votanţii săi, dar şi un grup însemnat de persoane care-l văd ca pe o soluţie de avarie (un rău mai mic decât oricare dintre celelalte două partide), nu neapărat sunt pro- (prin urmare, voturile lor pot migra către alții).

Şi mai avem, faţă de alţi ani, acel val anti-PSD. Va rămâne el la fel de hotărât indiferent ce se va întâmpla în perioada următoare, sau va reveni în matca lui „n-am pe cine alege, toţi sunt la fel”, „nu mă interesează politica” şi „mă p*ş pe el de vot”? Cred că asta e miza, nu neapărat ce vor face partidele. Cu siguranţă, o guvernare bună a PNL-ului ar creşte şansele să se păstreze trendul (să nu se taie din ce „a dat” guvernarea PSD, să se facă bugetul la timp, să se repornească investiţiile etc.). Pe de altă parte, e greu de crezut că guvernul Orban va face minuni într-un timp scurt, chiar şi dacă ar fi bine intenţionat şi ar avea cei mai competenţi oameni (ceea ce nu e cazul).

În condiţiile astea, ce vor face votanţii anti-PSD la alegerile din 2020? Se vor demobiliza, lăsând să se repete scenariul din 2016, ori vor merge până la capăt şi vor susţine pe oricine împotriva „duşmanului”, indiferent cine e acel oricine şi ce face el? Când vor considera că factura la gaze a fost achitată? După două rate, ori după ce trec toate patru?

Rămâne de văzut. Personal, mă bucur că, după resemnarea din 2016, românii par să se fi trezit şi să se implice serios în exerciţiul democratic al politicii, înţelegând că cei de sus pot face orice doar dacă poporul îi permite. Cu alte cuvinte, se pare că începem să trecem de la acel „oricum nu putem schimba nimic, ei fac cum vor”, la „încercăm să schimbăm”.

Mie mi se pare un pas imens.

Lasa un raspuns

avatar
  Aboneaza-te  
Notificare