Ca să faci bani trebuie să cheltui bani, zice o vorbă. Ei bine iată că administrația locală din Alba Iulia, bașca și una pretins liberală, a reușit performanța de a cheltui bani ca să cheltuie și mai mulți bani. E pe undeva de mirare că încă n-au agățat suedezii un Nobel pentru Economie la gâturile lui Mircea Hava, Nicolaie Moldovan și mai ales Paul Voicu, actualul responsabil de partea cu cheltuiala, cel care, prin tot ce face, se asigură că, la fiecare final de an, economia Cetății dă cu minus.

Cetatea Alba Carolina a înghițit zeci de milioane de euro. S-a renovat, s-a restaurat și s-a cârpit cu un talent și avânt pionieresc rar întâlnite. Prietenul Danil Sabău, cu defuncta Grup Corint SA, a înghițit mai toate contractele. Legenda spune că se rostogoleau parandărăturile pe vremea aia precum un nesfârșit roller-coaster al banilor europeni. În cea mai mare parte, renovarea, restaurarea sanchi, s-a cam terminat. Acum suntem, se zice, la momentul în care trebuie să culegem roadele muncii acestei teribile echipe care a condus Primăria. Și care, contra cost, a fost numită de către cea mai mare parte din linge-blide-presă drept un model de eficiență în atragerea fondurilor.

Ei bine, din pluă roade! Mircea Hava vegetează  la Bruxelles și, probabil, colindă crișmele belgiene, nefiind băgat de nimeni în seamă, că nici dracu nu știe acolo cine e Hava. Ce sinecură tristă, asta de europarlamentar. Să ajungi tu, din ditai campion de burg electrificat, din baronet suprem fără a cărui acord nici ploaia nu-și permitea să cadă la Alba Iulia, într-un neica nimeni, unul din cei 750 de europeni adunați pe la Bruxelles precum pensionarii la Amara, Călimănești și Căciulata în vremurile de glorie apusă ale sistemului centralizat.

Nicolaie Moldovan, tătuca fondurilor europene, eminența cenușie a proiectelor, lăudat – nici azi nu se știe de ce – de presă de parcă inventase apa caldă, e și el plecat. Cu Mircea Hava, la Bruxelles, unde nici măcar el nu știe, probabil, ce caută. Deh, spre deosebire de perioada în care era CityManager, acum stă pe facebook. Până la urmă e și facebook un loc în care să faci nimic cu succes, nu-i musai să fii șef, cu birou și subalterni.

Danil Sabău, gingașul încărcător/descărcător de saci cu bani europeni, omul de casă, masă și cont al grupării Hava/Primărie, e retras. Grup Corint SA a dispărut, odată cu banii europeni. Au rămas în urmă niște SRL-uri, trecute pe fiică sau rude, ca să poată păstra minunatele concesiuni: 200 de euro pe lună pentru Hotelul Medieval și 800 de euro pe lună pentru cele 10 hectare din Cetatea Alba Carolina, pe unde e traseul celor trei fortificații. Plus 50 euro pe lună, spațiile din Poarta a 4-a, cea din fața Catedralei Catolice. În rest, biznisul s-a mutat la munte, unde pârtia de ski din Șureanu a rămas ultimul bastion al cândva falnicului bugetofag.

Paul Voicu, cândva un simplu cărăuș al instrucțiunilor ăstora de mai sus, e azi mare șerif stelar în Cetate. El taie, el măsoară, el dă și așteaptă să vină înapoi. În ciuda celor 20 de ani trăiți în umbra lui Hava, nu pare să fi înțeles nimic din nimic. Aparent, e profesor în administrație. Sau asta ar vrea el să creadă lumea. Cu toate că, atunci când vine vorba de administrat nu un oraș, dar Cetatea măcar, se comportă fix ca un LOVE GURU, care îți vorbește despre orgasm, despre stări superioare ale existenței din timpul actului sexual, care știe anatomie și a citit toate cărțile, dar pus în fața păsăricii începe să roșească și, în loc să o scoale cu aplomb, să pună în practică toată teoria pe care o croșetează din cuvinte, face maro în pantaloni.

Cine dracu ar fi crezut vreodată că în urma acestor genii, după zecile de milioane de euro tocați în contracte meșteșugite, Cetatea Alba Carolina se va fi dovedit a fi, cu adevărat, o grea moștenire. Și o gaură neagră în care banii publici se scurg necontenit.

Un profesor mai i-ar fi băut pe băieții ăștia cu căciula udă, iar în căciulă ar fi pus două cărți de economie. Căci e absolut clar, nu e vorba de un muzeu, de o casă memorială care să nu poată deveni rentabilă. Nu, nici vorbă. E prostie, rea voință și șmen. Asta e tot. Cetatea nu face profit pentru că șmenauții, cot la cot cu bugetofagii, o jumulesc constant și o folosesc doar pe post de pretext pentru alte cheltuieli.

Primăria ia cu o mână și dă cu două. Zeci de spații din Cetate au fost date în concesiune pe sume ridicole. Sabău, cum ziceam, dă 200 de euro pe lună pentru Hotelul Medieval și 800 pe cele 10 hectare unde e traseul celor trei fortificații. Numai că mia asta se întoarce la el, cu ceva plus, pentru că – cu grația unui șubler – taxează Primăria pentru că plimbă caii ăia prin Cetate, împreună cu echipa de îmbrăcați în haine de epocă, în schimbul de gardă.

Alte mari afaceri de succes sunt, de exemplu:

Pub13 – Restaurantul Medieval, concesionat cu 200 de euro pe lună;

Winner’s Blub Țălnar – un hectar întreg în spatele bibliotecii Bathhyaneum, concesionat cu 50 de euro pe lună;

Spațiile RYMA, altfel scoase chiat pe olx spre chirie – deși subînchirierea e ilegală – sunt în continuare concesionate cu 100 de euro pe lună. Nimic cultural nu se întâmplă acolo.

Restaurantul Gothic a fost concesionat cu 50 de euro pe lună firmei deținute de Alexandru Sinea, fiul Teofilei Țîr – economistul șef al Primăriei. Evident, omul a vândut părțile sociale ale firmei pe un purcoi de bani. În scriptele Primăriei acolo e, și în zi de azi, un spațiu expozițional. Nu avem însă instituții de control și nimănui nu-i pasă. DNA nu există în Alba.

Habitat, sau Studio, sau cum n-aiba l-o fi chemat înainte, a fost concesionat cu 200 de euro pe lună către firma Laurei Cimpoieș, căsătorită Mârza. Ea a fost consilier al lui Mircea Hava. Cafenea culturală, sanchi. Și ei au vândut părțile sociale unui italian, să fie bine, ca să nu fie rău.

Framm’s, dat în chirie, nu concesiune, pe 24 de ani. Dap, chirie de 24 de ani, cu vreo 200 de euro pe lună. Patron al localului este Mihaela Crișan, fiica Silviei Moldovan, doamna care până recent a fost director al departamentului Investiții din Primărie.

Despre toate astea, dar și despre altele, am mai scris noi, cu ani în urmă. Și o să mai scriem, că au apărut și alții între timp. Și au să mai apară, că unii abia se pregătesc să își înceapă carierele de concesionari.

Mai recent, spre exemplu, spațiile publice de lângă Statuia lui Mihai Viteazul. Chirii, împărțite frățește între doamna Mena Mateș și nenea Iri Gruian. S-au licitat, s-a ajuns la niște contacte mari, bune pentru Primărie, de 7.000 de euro respectiv 6.300 euro lunar. S-a renunțat la ele, s-au făcut alte firme și, aceiași patroni, au reprimit spațiile cu câte 500 de euro pe lună. Să fie bine, nu pentru oraș, dar să fie bine.

Practic, Primăria Alba Iulia adună mai nimic din chiria spațiilor din Cetate. Mai face, de 1 Decembrie și sărbători, câte un leuț doi, din închirierea cu ziua a domeniului public din Cetate către unii comercianți mici, neprietenari cu administrația. Însă ce ia pe mere dă pe pere. Și perele sunt mai scumpe.

Practic numai amicului de partid de la Șard, sîrbul Ricardo Vargas, i-au dat 25.000 de euro, ca să facă el câteva luni afacere cu patinoarul. Din toate concesiunile, Primăria nu adună banii ăștia.

Mai apoi, Cetatea consumă. Curățenie, spații vezi – altă firmă prietenă și super contract – iluminat de sărbători – cum spuneam într-un alt text, de trei ori mai scump ca în București – precum alte și alte cheltuieli.

Iar acum, surpriză surpriză – că despre asta plănuiam să scriem, dar am încercat să vă oferim cât mai mult context – Primăria lui Paul Voicu se pregătește să mai scoată vreo 500.000 de euro din bugetul orașului pentru servicii de întreținere și reparații a Cetății.

Da, relativ recent renovata Cetate are deja nevoie de reparații și întreținere. Că, se duce dracului, pică! Se dizolvă cărămida aia de cea mai proastă calitate pe care Danil Sabău a folosit-o la „renovare” și „restaurare”.

Pe 19 noiembrie 2019, Primăria Alba Iulia a scos la mezat un contract în valoare de 2.494.821 lei, plus TVA pentru lucrări de întreținere și reparații a Cetății Alba Carolina. E vorba de un contract cadru, valabil 4 ani, banii ăștia urmând să fie acordați în cadrul unor contracte subsecvente.

Evident, avem a face cu o procedură simplificată, că nu-și pierde nimeni timpul cu licitații serioase ce pot fi contestate și alte cele.

Termenul de depunere a ofertelor – aflate prezent în analiză – a fost data de 9 decembrie. Din informațiile pe care le avem, au fost depuse două oferte iar Primăria urmează să anunțe – mă rog, să anunțe pe dracu, că n-au să se laude că au dat contractul ăsta – deci nu să anunțe ci să stabilească câștigătorul. Din informațiile noastre, așa cum de altfel bănuiam, este vorba despre o firmă prietenă a administrației, în special a noului tătucă, Paul Voicu. O firmă despre ale cărei aventuri o să mai vorbim noi în zilele, săptămânile și lunile ce urmează.

Așadar, avem o Cetate, Alba Carolina. Una care a înghițit zeci de milioane de euro în procesul de renovare/restaurare/reconstrucție. Avem zeci de spații și hectare de domeniu public care au fost concesionate pe nimic. Cheltuim – orașul adică – mult mai mulți bani cu Cetatea decât încasăm, doar pe utilități, servicii și combinații.

Iar de acum, colac peste pupăză, o să mai dăm câte 100 – 120.000 de euro anual pentru reparațiile și întreținerea Cetății.

Dar hei, o să scrie în ambalajul de slănină că e bine și frumos. Independenții ăilalți, dependenți de lovelele publice, au să scrie și ei că e bine și frumos și avem cei mai oameni de administrație. Niște advertoriale prin presa centrală și de pe la TV au să laude administrația, au dă dea imagini frumoase cu Cetatea. Blogări de succes despre care nimeni n-a auzit vreodată vor umple pagini virtuale cu bale născute din emoția încasării unei facturi pentru a scrie de bine despre Cetate și, mai ales, despre Primăria Alba Iulia și minunații oameni care o administrează, care-s bureți de fonduri europene și fac și drept.

Chiar și buda publică, aia de a costat 1 milion – 1 fucking milion!!! – unde lucrează angajatul preferat al lui Voicu, o doamnă care – cum zicea în gura lui chiar Paul Voicu – „a făcut din locul de muncă o a doua casă”, ei bine chiar și căcătoarea aia publică e motiv de laudă și propagandă. Că mna, de-aia au dat 1 milion, că acolo, între buzi, e o mare vază – depozit de făincă de secol XVII. Yup, i shit you not!

Și, sub toată propaganda asta, vom trăi cu toții cu impresia că Cetatea Alba Carolina a fost și e un teribil succes. Și chiar e. A fost și e un real succes pentru cei care au primit contracte, pentru cei care au luat spații în concesiune, pentru cei care o administrează și se stimulează financiar cu parandărături.

Pentru oraș, pentru cetățeanul de rând însă, Cetatea Alba Carolina e doar o mare gaură neagră, în care banii publici se scurg necontenit. Dar hei, avem unde ne bucura de concerte în aer liber, pe care Paul Voicu le plătește din banii noștri și apoi ne invită pe toți să le vedem, că e intrare liberă!

 

 

 

* fotografia de descriere provine de pe www.viziteazăalbaiulia.ro, un site al administrației locale despre care o să vorbim altă dată 😀

Lasa un raspuns

avatar
  Aboneaza-te  
Notificare