Traian Berbeceanu este noul șef de cabinet al Ministrului de Interne, Mercel Vela.

Ok, sună bine și pare că e o mișcare inteligentă, cel puțin din punct de vedere al imaginii. Asta pentru că Berbeceanu, fostul șef al BCCO Alba, este o vedetă media. Și este vedetă încă de pe vremea cînd se lupta doar cu infractorii, cînd încă nu începuse să se lupte cu „sistemul” din care, într-un fel sau altul, făcea și el parte. Căci omul a iubit „the spotlight” dintotdeauna.

Eu, unul, sînt puțin circumspect – cum sînt altfel în privința oricui – în ce privește statutul lui de luptător anti-sistem. Am încă întrebări la care n-am găsit răspuns în ce-l privește pe acest Corado Catani al Miliției Române.

Spre exemplu, omul anunța și organiza conferințe de presă, pe vremea cînd conducea BCCO, să informeze lumea și publicul despre faptele lui de vitejie. Chestie care – conferința de presă în speță – era atributul procurorului. El era cel care anunța public punerea în mișcare a unei acțiuni, ca urmare a investigațiilor și cercetărilor pe care Berbeceanu și echipa sa le făceau. Or, Corado al nostru, care era deja un favorit al presei – se simțea foarte bine în lumina reflectorului. Și, nu-mi e încă foarte clar dacă făcea asta pentru a pune presiune pe „sistem”, pentru a nu da ocazia unor procurori șmenari să pună batista pe țambal, sau dacă pur și simplu devenise prea plin de el și iubea fără măsură imaginea din oglindă. O imagine la umbra căreia ar fi putut să deseneze și în afara pătratului legal.

În ce privește mătrășirea lui profesională, e cît se poate de evident – din documentele și informațiile ieșite la lumină – că omului i-a fost făcută o „montă”, cum se zice pe stradă. Că i-au făcut „cheie”. E clar că a supărat niște oameni pe acolo – unii au și plătit deja – motiv pentru care a fost „ejaculat” din sistem, cum ar zice un filosof PSD. Pe de altă parte, alte voci din sistem spun despre Berbeceanu că nu era nici el chiar ușă de biserică. La fel cum, pe stradă, informațiile despre el sînt cu totul altele decît cele în care e pictat de media și influensări drept un luptător anti-sistem.

Nu zic că e în vreun fel sau în altul. Însă am întrebări. Cum a rezistat atît timp, într-un sistem care colcăie a corupție, o ușă de biserică? Avem în față un stîlp moral, care s-a folosit de tot ce a putut – și de mass-media – pentru a lupta lupta cea dreaptă? Sau…

Orișicum, prefer să rămîn circumspect în ce privește aura de sfînt cu arma în mînă, de infailibil și fără de greșeală luptător cu sistemul a lui Traian Berbeceanu. Sau a oricui venit din sistem, care pretinde că luptă cu sistemul.

Însă, în același timp, nu pot să nu mă bucur că a fost numit în postul ăsta. Și asta pentru că Poliția, spre deosebire de politică și administrație, unde mai vin „ai noștri” în timp ce pleacă „ai noștri”, e o baltă cu apă mult mai stătută. În casta milițienilor români, schimbările, cutremurele, sînt mult mai rare ca în politică sau alte caste. Iar un personaj precum Berbeceanu poate produce niște mișcări, poate rupe puțin colcăiala asta în care se află Miliția și tot Ministerul de Interne. Dacă e lăsat. La fel, nu-mi e clar dacă va chiar face. Dacă va fi mai bine odată ce face ceea ce și-a propus, sau dacă vom avea doar un „altfel de același”. Însă, un mic cutremur, dacă vreți, în sistem, nu ar strica.

Or, dacă e să luăm prima lui declarație din noul post, „Poliția trebuie curățată pînă la măduvă”, omul pare pus pe treabă. Să sperăm doar că și măsurile pe care le va lua sau propune spre a fi luate vor ajunge la fel de faimoase precum omul din oglinda în care se tot privește.

Lasa un raspuns

avatar
  Aboneaza-te  
Notificare