Ar fi putut să fie o zonă de pescuit sportiv și agrement. Ar fi putut să fie o investiție care ar fi adus beneficii pentru oraș, atît pentru locuitori – prin simpla ei existență – cît și pentru municipalitate, prin plata taxei de concesiune și a redevenței. Acum nu e nimic. Bașca, cetățenii din Aiud riscă să achite și o notă de plată pentru ceva ce n-au consumat, sub formă de despăgubiri în valoare de aproximativ  2 milioane lei.

Povestea

În 8 iunie 2015, în ceea ce avea să fie ultimul an de primărit al lui Horațiu Josan, este semnat contractul de concesiune cu numărul 1412. La baza acestui contract stătea o HCL cu numărul 66, din 15 martie același an. Mai exact, aproximativ 15 hectare de ceea ce se numește ”teren neproductiv” erau concesionați unei firme care urma să construiască/amenajeze o bază de agrement și pescuit sportiv. Adică să amenajeze vreo două lacuri, pontoane, filigorii și tot ce trebuie pe acolo, să meargă omul la pescuit, la grătar, la ce mai face el în weekend sau timpul liber.

Notă: Pe terenul respectiv, așa cum am constatat după ce am verificat niște hărți topografice, mai săpase cineva – amenajase o astfel de baltă de pescuit ori doar săpase pentru resurse, nisip, pietriș, etc. – încă dinainte de anul 2010.

Zona propusă pentru dezvoltarea bazei de agrement si pescuit – zona inchisa la culoare indica o balta amenajata deja inainte de 2011
Zona propusă pentru dezvoltarea bazei de agrement si pescuit – așa cum arată ea în prezent, cu cele trei bălți amenajate

Un an și cîteva luni mai târziu, în septembrie 2016, într-una dintre primele ședințe de CL din noul mandat al doamnei primar Badea, se decide rezilierea unilaterală a respectivului contract. De ce? Păi pentru că!

Pentru că, zicea noua administrație a municipiului, graficul investițiilor nu era respectat. Și că anumite lucrări nu erau făcute decît parțial, față de graficul inițial. Toate motivele invocate în hotărîrea de reziliere le găsiți aici, în proiectul de HCL care a fost votat atunci:

http://www.aiud.ro/AplicatiiOnline/Registratura/Hotarari/Detaliu.aspx?registru=HOT-HCL&nr=223&an=2016

Acum, nu zicem că nu e posibil să nu fi fost întîrzieri. Însă tocmai faptul că anumite investiții care existau în plan erau făcute, chiar și parțial, arată că investitorul de acolo chiar voia să facă ceva. Sau, cel puțin, asta e concluzia logică ce poate fi trasă din documentele prezentate. Adică, nu fusese o mega țeapă, în sistem pretind că fac baltă de pescuit, dar sap doar gropile, iau nisipul și pietrișul și haideți pa! (cu toate că și faza asta cu nisipul și pietrișul e o chestie discutabilă căci, din anumite informații, se pare că acel balast, nisip și pietriș scos de acolo, în procesul de amenajare al bălților de pescuit, ar fi ajuns pe anumite străzi de prin oraș)

Ei bine, cum ziceam, prin hotărîea asta – de la linkul de mai sus – firma în cauză era acuzată că nu și-a îndeplinit, la termen, obligațiile. Și se anula contractul, bașca i se mai imputau și niște daune, în valoare de aprox 25.000 de lei. Iar consilierii din noua stăpînire, de sub bagheta doamnei Badea, au votat. Iar contractul a fost reziliat.

Cum era însă de așteptat, omenii ăia care concesionaseră terenul, și care făcuseră touși niște investiții pe acolo – chiar și dacă nu erau în graficul stabilit inițial, n-au stat chiar așa, să privească tîmp la decizia doamnei Badea și să zică un ”mno, ne scuzați, dacă ați reziliat noi plecăm acasă”. Căci de plecat au plecat, dar fix la Tribunal. Unde au depus o plîngere și unde cer daune de aproape 2 milioane lei.

Din informațiile noastre, firma respectivă chiar voia să facă investiția acolo. Normal, însă, cum oamenii au săpat ca să amenajeze bălțile respective, au avut nevoie de niște avize de la ANRM. Care avize au venit, însă nu atît de repede cît s-ar fi dorit. Deh, administrația publică. Iar niște simple întîrzieri nu puteau constitui un motiv suficient pentru rezilierea contractului așa, țaca-paca. Adică, nu tu niște penalizări înainte, nu tu discuții cu investitorii – să accelereze lucrările, să remedieze problemele – ci direct reziliere.

Bașca, în motivația deciziei de reziliere se găsește și neplata redevenței. Ceea ce, ne scuzați, dar e un motiv absolut ridicol. Pentru că, atît timp cît nu scoți bani din ceva, n-ai ce redevență să plătești. Adică, pînă la finalizarea lucrărilor, investitorii aveau obligația să plătească doar taxa de concesiune, urmând ca odată ce treaba e gata și exploatează acea investiție, să plătească redevențe. Căci asta înseamnă redevențe, să dai statului o parte din veniturile obținute în urma exploatării unui bun al statului. Or, dacă ei încă nu exploatau, ce să dea?

Firma cu pricina se numește Agro Aqua SRL. Ea a concesionat terenul și urma să facă investiția. Pentru tot procesul de investiții, au mai adus și pe Goldfish Developments SRL, firmă care urma să facă lucrări de drenare, decopertare escavare, nivelare și regularizare a malurilor.

După ce s-au trezit cu contractul anulat de către Consiliul Local, proaspăt intrat sub conducerea primarului Oana Badea, cele două firme au atacat în instanță decizia, în baza legii contenciosului administrativ.

Și s-au dus direct la casa de avocatură a lui Mihai Baco, șeful baroului Alba și, ce să vezi, coleg de pedelie cu Oana Badea. Mă rog, relația dintre cei doi nu e neapărat una de prietenie, Badea fiind printre preferații conducerii PDL în perioada în care Mișu Baco era tras pe linie moartă și păstrat la vatră, în ciuda faptului că fusese cerut de oameni de la București pentru un post de secretar de stat la Interne. Dar astea-s alte povești, pentru o altă dată.

Cert e că oamenii ăștia s-au înarmat cu acte și cu avocați și s-au dus în instanță. Unde cer despăgubiri de aproape 2 milioane de lei.

În motivația acțiunii, cei de la Agro Aqua SRl și Goldfish Developments SRL, prin casa de avocatură Baco și Asociații zic așa:

  • Că în vederea realizării investiției – ca urmare a contractului de concesiune dintre Agro Aqua și Primărie – concesionarul a contractat serviciile Goldfish Developments SRL și că aceasta urma să facă respectivele lucrări de decopertare, amenajare maluri, ect. Iar că aceste lucrări urmau să fie făcute în baza unor avize și permise de exploatare eliberate de ANRM – Agenția Națională pentru Resurse Minerale. Și că acest fapt a fost cunoscut și acceptat de către Primărie. Și că toate aceste avize au fost obținute de Goldfish Developments.
  • Apoi, mai zic ei, hotărîrea de CL prin care a fost reziliat contractul de concesiune a fost introdusă pe lista suplimentară la ordinea de zi, așa – cam pe șuștache – proiectul fiind distribuit doar pe hîrtie, la fața locului, astfel că proaspăt aleșii consilieri n-au avut timp să studieze ce votează.
  • Că rezilierea a fost, practic, un act unilateral din partea Primăriei, fără a se fi consultat cu concesionarul – ce am zis și mai sus, că n-au discutat cu ei nimic – fapt care, zic avocații, e interzis prin prevederile contractului de Concesiune și încalcă dispozițiile art. 1270 din codul civil privitoare la forța juridică obligatorie a contractelor
  • Avocații mai zic că: În conformitate cu prevederile art. 13 din Contract, concesiunea poate înceta, în situația în care concesionarul nu își îndeplinește obligațiile contractuale, însă această ”neîndeplinire„ nu poate fi stabilită în mod unilateral de către concedent, deoarece ar echivala cu o denunțare unilaterală a contractului. Adică, ce zic ei aici este că da, poți anula contractul, dar trebuie ca motivele să fie clare, înțelese și acceptate de ambele părți. Că dacă tu zici că ăia n-au făcut treaba nu e suficient, pentru că poate ei zic că au făcut, sau poate că au niște motive sustenabile pentru întîrzieri și așa mai departe. Însă Primăria a dat pe repede înainte, le-a băgat consilierilor sub nas proiectul în ultima clipă și s-a votat, țaca-paca.
  • În plus, avocații mai zic că Primăria a ignorat niște ordine de plată a redevenței, care a fost făcută și dovedită cu acte
  • Și mai zic că totul a fost făcut cu rea voință, dat fiind că – în conformitate cu legea – proiectul de HCL de reziliere a contractului nu ar fi putut fi introdus pe ordinea de zi suplimentar, căci nu era o chestiune de urgență. Și că, în conformitate cu legea, doar proiectele care au caracter de urgență pot fi introduse pe ordinea suplimentară.
  • Bașca, mai zic ei, prin aceste acțiuni, Primăria a tulburat activitatea concesionarului, așa cum era ea stabilită prin contract, și că totul e un abuz, atît prin prisma modului în care a fost reziliat unilateral contractul cît și prin faptul că firma care a concesionat a fost înștiințată în fix ziua votului din CL și tot în ziua aia i s-a cerut să predea bunurile concesionate înapoi.

Acum, desigur, întreaga acțiune a firmei concesionare e mai lungă și ce am prezentat mai sus sînt doar cîteva motive invocate de aceștia. Iar toată tărășenia se judecă încă, fiind în faza de cereri de expertize, calcule și depuneri de documente la dosare.

Un lucru este însă cert: o investiție ce urma să fie făcută în Aiud nu se mai face – cel puțin temporar. Cu toate că e greu de crezut că, și dacă ar fi să cîștige procesul, firma va mai continua lucrările. Însă, pentru moment, o investiție a dispărut. Așadar, aiudenii pierd.

Mai apoi, dacă firma va cîștiga procesul intentat primăriei, aiudenii vor mai piede o dată, căci Primăria va trebui să plătească daunele cerute de firma concesionară, adică aproximativ 2 milioane de lei. Care bani, noooormal, vor fi plătiți din buzunarul aiudenilor, că doar n-o să aducă duamna primar 2 milioane de lei de acasă ori de la partid.

Iar cînd toată tărșenia se va fi încheiat, iar aiudenii vor fi achitat nota de plată a excelenței în administrație, probabil că va apărea un nou investitor la orizont, gata să preia bălțile alea, să facă el investiții așa cum trebuie. Hai noroc.

Lasa un raspuns

avatar
  Aboneaza-te  
Notificare