Pesemne că, dacă strici vreo 40 mii lei pe niște studii din care să afli cam cît te-ar costa ceva, pentru care oricum e clar că n-ai bani, e semn de inteligență. E cam ca și cum un om normal ar plăti niște servicii de evaluare a unei vile, deși bugetul lui acoperă maxim achiziția unui apartament modest. Dar mna, să știe cît l-ar costa dacă..

Căci fix în situația asta se află Primăria Alba Iulia, care tocmai a plătit, în urmă cu cîteva zile, 41.921 lei pentru ”Elaborare a documentației tehnice, fază documentație studiu de fezabilitate pentru obiectivul de investiții – Construire parcaj și Amenajare incintă strada Arnsberg, municipiul Alba Iulia, județul Alba”.

Achiziția asta – una directă altfel – a fost făcută pe data de 2 noiembrie, de la SC IM Design Studio SRL, o firmuliță înregistrată în Iași, de către un tip pe nume Ioan Răzvan Molie, care trăiește altfel în București. Omul, se pare, e arhitect sau ceva. Firma lui, înființată în 2015, n-are angajați și a reușit niște super performanțe superbe: în 2018 a avut o cifră de afaceri de 56.000 de lei, în 2017 una de 39.000 iar în 2016 o cifră de afaceri de 10.000 de lei.

Cum l-au găsit cei din Primărie pe acest domn Molie, un băiet evident lipsit de vreo experiență serioasă, căruia i-au livrat un contract de mai 42.000 de lei, rămîne pentru moment un mister. Asta pînă găsim cu cine e amic, prieten, rudă, văr de-al doilea sau ceva, căci clar cineva l-a recomandat, că doar nu au tras numele firmei lui la loz în plic. Sau, cine știe, poate chiar l-au ales la nimereală?!

Cert este că băieții din Primărie rămîn blocați în proiectul acela ipocrit, aparent cam ilegal și absolut nefezabil, prin care vor să transforme blocul G2, Turturica într-o parcare.

De altfel, ideea asta creață a fost luată în brațe de vicele Gabi Pleșa și purtată pe port de steag de luptă în mai toate ieșirile sale publice.

Așadar, să ne plimbăm pe firul ilogic al acestei povești.

Primăria Alba Iulia insistă cu ”planul” de a dărîma acel bloc, Turturica, sub pretextul că acolo se vrea construcția unei parcări.

Evident, cei din Primărie vor zice că această cheltuială, acest studiu de fezabilitate, nu doar că e legal dar și respectă procedura. Căci oamenii, înainte să demareze marele proiecte, trebuie să știe ce și cum și cît ar costa.

Fără a pune la îndoială legalitatea și firul epic al întregului proces, haideți să ne oprim puțin însă asupra oportunității. Căci, pînă la urmă, vorbim de o decizie de oportunitate, luată de Consiliul Local și de Primărie.

Să facem pentru moment abstracție de toate problemele din subsidiar – pe care o să le explicăm mai la vale – și să spunem că proiectul ăsta al construirii unei parcări în locul blocului G2 / Turturica ar fi unul ok. Nu ai nevoie de niciun studiu de fezabilitate ca să știi că un astfel de proiect costă niște milioane bune. Numai demolarea blocului s-ar ridica la niște sute de mii de euro – muncitori, utilaje, cărat deșeuri, etc – asta ca să nu mai vorbim de alte sute de mii, milioane chiar de euro, cît ar costa un nou proiect și construcția efectivă a noii parcări supraetajate. Or, Primăria Alba Iulia e cam ruptă-n cur financiar și nu există, nici măcar în visele umede ale tripletei Voicu – Pleșa – Tudorașcu, niște milioane pentru o astfel de investiție. Și-atunci, de ce să faci un astfel de studiu, o astfel de cheltuială?

Aparent, pentru că e o plăcere să arunci cu banii publici pe fereastră, în diferite conturi. Pentru că e deja o tradiție. Să nu uităm că, după ce Primăria/Consiliul Local au decis desființarea Ștrandului de la Schit, au plănuit ca acolo să amenajeze un parc. Și, la fel, au plătit studii de fezabilitate, proiectare și toate cele – zeci de mii de euro – după care au pus batista pe țambal și n-au mai făcut nimic. Și tot la fel s-a întîmplat și cu planurile pentru noul ștrand, pentru care au cumpărat o pîrloagă de 4.000 de mp cu vreo 200.000 de euro, în spatele Bazinului Olimpic. Unde, la fel, s-au plătit studii de fezabilitate și proiecte – cu j-de mii de euro – după care, la fel, a fost pusă batista pe țambal și nu s-a mai făcut nimic. Dar absolut nimic, căci asta pare să fie unitatea de măsură cu care lucrează administrația asta, nimicul. Iar nimicul ăsta costă muți, mulți bani publici.

O parcare sub care se ascund inabilitate, rasism și promisiuni de campanie

E nevoie de parcări? Evident că problema locurilor de parcare este una cît se poate de reală în Alba Iulia. Cum tot la fel de evident e și faptul că administrația locală nu are soluții. Căci, e o soluție să dărîmi un bloc pentru a construi o parcare? E, teoretic, dacă ne-ar da banii afară din casă ori dacă sub blocul ăla ar sta ditai punga de petrol sau filonul de aur. Căci, să ne fie cu iertare, dar cine își închipuie că trăncălăii ăștia care se joacă de-a administrat orașul, și care n-au fost în stare să construiască niște parcări normale pe spații libere, vor face una fix în locul unui bloc, supraetajată și cu tot ce trebuie? Bașca, pe lîngă toate datele legate de costurile uriașe ale unui asemenea proiect – bani pe care Primăria, cum ziceam, nu-i are, că dacă avea ar fi construit deja vreo 4 parcări în alte părți – o parcare amplasată acolo nu-i chiar practică.

Adevărul este că proiectul acestei parcări nu este altceva decît un motiv, o scuză, sub care se ascund incapacitatea administrației de a rezolva o problemă socială, apucăturile rasiste ale unor politicieni locali și multe calcule electorale.

Blocul G2/Turturica a fost și este, de cînd lumea, o problemă socială. E un ”cluster” de țigani într-o zonă de români, în zona ”bună” a orașului. Cum necum, o parte dintre concetățenii noștri, care-s țigani (de parcă își alege cineva ce să se nască!) au ajuns să viețuiască în buricul orașului și nu undeva în cartierul mărginaș în care comuniștii, cu eficiența statului totalitar, au împins marea majoritate a acestei etnii.

Să ne înțelegem: scopul principal al acestui proiect nu este o parcare, ci mutarea acelor țigani din centrul orașului.

Timp de 30 de ani, de cînd ne jucăm sanchi în democrație, administrația locală a fost absolut incapabilă să integreze în societate această minoritate. Nu-i doar cazul în Alba Iulia, căci se întîmplă în toată țara. Programele și proiectele de incluziune socială n-au fost nimic mai mult decît niște țîțe din care au supt unii șmecheri și unii așa-ziși lideri ai comunității rrome, bulibași la costum și falși oameni de bine. Luați doar exemplele asociației Pakiv, controlată de famiglia Bumbu, care a reușit să toace zeci de milioane de euro din proiecte europene, cu ajutorul și complicitatea autorităților locale, și care n-a lăsat absolut nimic în urmă. Dar absolut nimic, mai departe de vilele, mașinile de lux și hainele de firmă de pe umerii celor care s-au jucat de ”incluziunea socială” și au tocat banii europeni.

Țiganii, la Alba Iulia – și altfel în toată țara – au fost și încă sînt considerați drept cetățeni de mîna a treia, nimic mai mult decît o masă de manevră în prag de campanie. Pentru administrații, pentru politicieni, țiganii nu-s oameni, ei sînt niște voturi și nimic mai mult. Iar pentru asta sînt de vină nu doar cei care ne conduc ci și noi, toți, pentru că ne-am lăsat conduși așa și pentru că mulți, poate prea mulți dintre noi, încă gîndesc așa.

Așadar, problema blocului G2/Turturica nu este despre parcări ci despre a ascunde sub preș incapacitatea administrației de a include social această minoritate a țiganilor, este despre dorința de a o muta din centrul orașului undeva la periferie, departe de văzul lumii. Este despre imagine și voturi.

Desigur, există și au existat probleme pe care unii țigani din blocul respectiv le-au creat. Există cetățeni care s-au aciuiat pe acolo și care au comis și comit fapte antisociale. Iar blocul G2/Turturica, zona respectivă, era și e una cu probleme. Însă pentru astfel de probleme există instituțiile statului, poliție, jandarmi, DSP, Primărie, Direcție de Protecție Socială și așa mai departe.

Un hoț nu e hoț pentru că e țigan ci pentru că fură.

Există suficient de muți hoți etnici români și nu-i ca și cum hoția e vreo marcă înregistrată a unei etinii.

Un mod de lucru barbar și un precedent periculos

În urmă cu cîțiva ani, Consiliul Local a aprobat, de principiu, un proiect prin care să fie demarate procedurile pentru ca acel bloc, G2/Turturica să fie demolat. Și de acolo s-a mers pînă la situația exproprierii.

Inițial, băieții din Primărie au făcut niște evaluări și s-au oferit să cumpere apartamentele de la proprietarii de drept. În acel bloc există, pe lîngă o bună parte dintre apartamentele Primăriei– ocupate abuziv și de unde locatarii au fost evacuați – și apartamente deținute de cetățeni. Proprietatea, care e garantată în Constituție, nu pare însă chiar garantată. Așadar, Primăria s-a oferit să cumpere acele apartamente aflate în proprietatea privată a unor cetățeni cu niște sume ridicole, de 2-3 mii de euro apartamentul. Apropo, nici măcar nu-s toți țigani acolo, să ne înțelegem, căci în bloc locuiesc și români, doar că-s oameni săraci, care muncesc un an ca să cîștige cît face un șmecher politic din pix într-o zi.

După ofertele astea, au început desigur șicanele, că ori vindeți ori vindeți, că dacă nu vă expropriem oricum și tot dărîmăm.

Bașca, se pare, Primăria s-a înarmat și cu un fel de ”studiu” din care reiese că blocul ăla trebuie dărîmat, că e afectată structura. Altfel, blocul a fost construit în aceeași perioadă cu toate celelalte blocuri din jur și nu cred să existe vreun specialist care să poată spună că dacă o clădire e locuită de țigani îi este afectată structura, în timp ce una în care locuiesc francezi nu.

Însă, sub toate amenințările Primăriei, sub aceste documente cu care administrația s-a înarmat, locatarilor de acolo nu le rămîne decît să vîndă. Sau să meargă în instanțe să se judece.

Cum vă ziceam, însă, proprietarii de acolo sînt niște oameni amărîți. Din ce bani să-și permită avocați și procese? Din ce bani să-și permită contraexpertize, care să demonteze ”studiile” cu care administrația s-a înarmat? Și-apoi, nu ca și cînd liderii comunității rrome, acești bulibași de catifea cu milioanele lor de euro, spoliați din fonduri europene – întru binele comunității rrome sanchi – le-au sărit în ajutor ori s-au oferit să preia, în numele lor, lupta cu autoritățile. Ntz!

Și uite așa, problema de acolo, din blocul G2/Turturica se va fi rezolvat în stil românesc.

Parcarea nu e motivul real. Dărîmarea blocului G2/Turturica și construcția unei parcări e cel mult un motiv de a cheltui niște bani, de a-i băga în buzunarele unor firme prietene. Însă, orișicum, încă Primăria n-are încă banii ăia și nu-i clar de unde sau cînd îi va face rost.

Pe de altă parte, dărîmarea blocului G2/Turturica și proiectul construcției unei parcări este un PRETEXT, unul numai bun pentru a rezolva românește o problemă pe care, în 30 de ani, cu toate finanțările lui pește prăjit și toată viziunea lor democratică, cei din administrație n-au reușit să o rezolve: incluziunea socială a unei mici comunități de țigani. Iar rezolvarea este, în viziunea autorităților, mutarea acelor țigani de acolo. Unde? Nu contează, atît timp cît sînt în altă parte. Out of sight, out of mind.

Și-apoi, dacă tot procesul ăsta va fi dus la bun sfîrșit iar oamenii de acolo vor fi expropriați – ceea ce e posibil, căci ne conduc niște oameni pe care chiar atît îi duce mintea – ne vom trezi cu un precedent extrem de periculos. Căci, dacă vor găsi calea legală să exproprieze și să dărîme un bloc sub pretextul construcției unei parcări, ce-i va putea opri ca, pe viitor, să repete schema asta cu alt bloc? Sau cu o casă, a unuia care nu-i pe placul conducerii și culorii politice a administrației? Oricine se va putea trezi fără locuință, expropriat, cu un plic cu cîteva mii de euro de la Primărie, pe motiv că sub casa lui se vrea o parcare, nu?

Altfel, tot jocul ăsta este, nu în ultimul rînd, rezultatul unei gîndiri rasist-electorale și modul prin care sentimentele de ură față de țigani se vor exploatate electoral de către administrația locală: scăpăm de țiganii din Turturica, spre bucuria și mulțumirea, în zi de vot, a majorității românilor din zonă.

Pînă la urmă, e mult mai simplu și costă mult mai puțin să deportezi un țigan decît să-l ajuți și să-l educi, astfel încît să se integreze, ori să te educi pe tine și să-l accepți. Ăștia sîntem, atît putem. Și sîntem încă departe de tot de ceea ce pretindem că sîntem ori că e bine.

Lasa un raspuns

avatar
  Aboneaza-te  
Notificare