Nu trece zi în care să nu te minunezi de marile realizări ale lui Pleașcă. Omul ăsta și-a greșit total cariera. Ar fi putut să fie un excelent vornic/MC/DJ, la cât e de îndrăgostit de petreceri și evenimente. Asta dacă ar fi știut să vorbească ori să cânte. Sau, ar fi putut să fie un ghid turistic, la cât de mult îi place să se plimbe. Asta dacă ar fi știu să vorbească cursiv, măcar în limba română. Cum, însă, nu știe nimic din toate astea, s-a făcut politician.

Mare depunător de coroane și preaslăvitor al marilor înaintași, Pleașcă pozează într-un fin cunoscător al istoriei și om care apreciază momentele importante din trecutul nației. E însă corijent și aici, căci totul e PR și discurs politic din manualul unui patriotard.

„15 Octombrie 1922 a fost ziua în care se făurea idealul de secole al românilor”, zice Pleașcă. Ceea ce este o enormitate și o prostie mai mare decât vidul dintre urechile edilului. În primul rând că însăși expresia cu „idealul de secole al românilor” e o enormitate, neexistând – istoric vorbind – un astfel de ideal, ori vreun ideal pentru care românii să fi luptat secole la rând. Poți vorbi despre un ideal de secole, de exemplu, în cazul evreilor care au vrut statul lor, Israel, și au chiar luptat secole, ba chiar milenii, ca să-l aibă din nou. La noi, însă, idealurile de secole, vorba lui Nenea, au durat niște zeci de ani, termenul fiind folosit mai mult pentru emfază, pentru a crește importanța unui eveniment.

Însă, mai departe de asta, cum naiba să spui că Încoronarea e un ideal de secole? Cum să confunzi Unirea cu Încoronarea? Și-apoi, chiar și dacă le asociezi, simbolic, cum să spui că Încoronarea un ideal de secole când Regatul României exista de nici jumătate de secol?

Mă rog, probabil că în logica lui Pleașcă românii n-au nevoie de mai mult de câteva zeci de ani pentru ca idealurile lor să atingă cote milenare. La fel cum el n-a avut nevoie decât de un an, și nu de vreo trei mandate, ca să ne arate că e un incapabil absolut, un mincinos chefliu și plimbăreț.

Mai nasol, însă – probabil că i-a și tremurat buza când i-a zis lacheului de la comunicare să-i scrie textul ăsta – Pleașcă vrea să dea dovadă de responsabilitate prin anularea unor spectacole. Mai ales ăla cu tango-ul, unde niște guri abia așteptau să sugă din cei 25.000 arvuniți pentru eveniment. Or, sigur că nu-i cazul de evenimente în plină pandemia, însă dovadă de responsabilitate era nu să le anuleze ci să nici nu le pregătească. Că doar ele au fost puse la cale tot în plină pandemie! Practic, Pleașcă e în faza ăluia care vrea să ne demonstreze cât e de cinstit și argumentează prin faptul că a renunțat la planul, altfel un plan bine făcut, de a ne fura banii din casă. Mirobolant!

Cam ăsta e nivelul edilului Pleașcă. Un parvenit incompetent care pozează în om responsabil. Un lacheu al circumstanțelor care habar n-are despre nimic, în general, ori despre istorie în mod special. „Conștienți de importanța orașului nostru în istoria de 100 de ani a Regalității României” – zice Pleașcă, fără să caute măcar pe Google înainte, unde ar fi putut să vadă că România a fost regat între 1881 și 1947. Sau, cine știe, poate că după aritmetica lui Pleașcă între 1881 și 1947 sunt fix 100 de ani.

Și-apoi, nu vă supărați, nenea edilul, am înțeles că ați pus „pe umerii fiecăruia dintre noi” toată pandemia, de parcă am fi cu toții responsabili în aceeași măsură, fie că vorbim de un cetățean normal ori unul cu funcție publică și fucking responsabilitate, dar cum naiba facem „să stopăm această pantă galopantă”? Tâgâdâm-tâgâdăm! Dii primare, dii!

4.2 5 Voturi
Article Rating
Aboneaza-te
Notificare
guest
0 Comments
Raspunsuri in text
Vezi toate comentariile