Săptămâna asta n-am o idee coerentă în jurul căreia să croșetez. Doar o să dau cu bâta în baltă, așa, unde s-o nimeri. Prin urmare, dacă aveți altceva mai bun de făcut, continuați-vă treaba, că aici nu veți găsi chestii interesante.

Din paginile unei reviste aflu că ateii sunt oameni defecți, din orice direcție i-ai privi. Bine, autorul articolului zice că nu-i așa, că nu judecă pe nimeni, dar toate categoriile cuprinse acolo au partea lor întunecată. Păi, na, dacă era doar luminoasă, ar fi crezut în Dumnezeul cel milos. Sau gelos, Biblia nu e foarte consecventă la capitolul ăsta. Ceva îmi spune că, dacă un ateu ar fi făcut o listă similară cu privire la ortodoxie, autorul ar fi pozat imediat în victimă, spunând: „Vedeți? Am avut dreptate să spun că ateii fac și dreg! Uite cum își bat joc de credința-mi străbună.” Ptiu, drace!

Un alt autor zice, într-un interviu, că pentru a scrie ai nevoie de cunoașterea teoriei literare. Eu credeam că e nevoie să știi să spui povești și să cunoști gramatica limbii în care scrii. Dar, na, ce știu eu? Se pare că literatura n-are voie să fie divertisment, ci musai sudoare și chin. Că, dacă nu și-a tocit autorul coatele pe bănci și n-a orbit la lumânare, e vax albina. Mda. Mai știi? Poate de-aia nu-i mai atragem pe tineri să citească, fiindcă venim cu chestii care transformă literatura în șantier.

În aceeași notă, pe rețelele de socializare am aflat că, dacă nu ți-a plăcut o operă literară considerată importantă, musai să fii un superficial pentru care lectura e grea. Și că, decât să-ți obosești creierașul, ai preferat să renunți. Asta e ca aia cu „mănânci tot din farfurie, chiar dacă nu-ți place”. Ce să zic? S-or fi simțind bine cei pomeniți mai sus când stau în turnul lor de fildeș și privesc superior la prostimea de dedesubt? Măcar de-ar fi așa, să le tihnească. Dacă asta-i face pe ei fericiți, pace să fie, maică!

Așa, ca bonus din lumea celor care cuvântă literar, o autoare se revoltă împotriva promovării unor opere de slabă calitate, scrise fără diacritice. N-ar fi zis rău, atâta doar că toată postarea unde-și vărsa năduful era scrisă… fără diacritice. Asta m-a băgat în ceață. O fi bine cu, o fi bine fără? Nu mai știu nici eu.

Într-o altă postare de pe net, tot fără diacritice, un poet era nostalgic după comunismul nostru unde porumbul creștea cât stâlpul de telegraf, iar România hrănea întreg globul, ba mai exporta un pic și pe la marțieni. Iar tehnologia ne-ar fi permis să mergem până la marginea sistemului solar, dacă am fi vrut. Pe cuvântul meu că-mi vine să-mi fac o agenție de voiaj și să-i trimit pe toți ăștia în Coreea de Nord. Cu bilet doar dus, că de-ntors o să obțină ei fără dificultate din modelul acela de democrație. Că doar scrie și-n denumire, ca să priceapă tot p…oporul: Republica Populară Democrată Coreeană. Nu?

Că tot am vorbit despre alte meleaguri, cică prințul Harry și Meghan Markle și-au numit câinele după moneda din Botswana. Pentru cine nu știe care e aia, sună la fel ca o stațiune din Croația. Dacă nici indiciul ăsta n-ajunge, e partea aia despre care bărbații consideră că le definește masculinitatea, deși e de genul feminin. Începe cu p, conține patru litere, n-are nicio legătură cu pacea și se folosește din greu în înjurături. Acum, sunt convins că n-au stat ei să analizeze toate limbile pământului ca să afle că e una în care numele are anumite conotații. Dar mă gândesc cum ar fi să-i cheme tata Charles la Viscri, iar câinele s-o ia la fugă pe drum. Oare câte cruci și-ar face sătenii când ar auzi ditai membrii familiei regale strigându-l în gura mare?

Și dacă am ajuns la Viscri, zilele trecute am avut ocazia să văd ceea ce ar trebui predat în afaceri la categoria „așa nu”. Un client a șters pe jos cu un local și cei de-acolo au simți nevoia să contraatace.  Adică exact ce faci dacă vrei să ți se ducă afacerea pe tobogan. Că aia cu „clientul nostru, stăpânul nostru” nu e chiar o tâmpenie. E drept, nu înghiți orice de la client, dar nici nu te războiești cu el în văzul lumii. Că oamenii nu stau să analizeze cine are dreptate. Ei văd doar doi nebuni care-și dau în cap, dintre care unul are un local. Pe care, din acest motiv, probabil că vor încerca să-l evite pe viitor, ca să nu se trezească și ei cu poalele-n cap. Iar pentru cei care consideră că banii pe PR sunt aruncați în vânt, asta e o ocazie minunată să vadă că nu-i așa. Un specialist în PR ar fi știut să calmeze lucrurile și să-i ajute pe cei de la local să nu-și saboteze afacerea.

Cam atât pe săptămâna asta. Eu v-am zis să vă vedeți de ale voastre și să nu pierdeți vremea pe-aici. Mai bine citiți celelalte articole din revistă, sunt mai interesante.

5 2 Voturi
Article Rating
Aboneaza-te
Notificare
guest
1 Comment
cele mai vechi
cele mai noi cele mai votate
Raspunsuri in text
Vezi toate comentariile
Daniela Cetean
Daniela Cetean
1 septembrie 2020 12:44

Cu bâta-n baltă nu înseamnă să o lăsăm baltă!!!!!Dimpotriva!!!!Succes!