Am ajuns, zilele trecute, la lansarea unei cărți dedicate Obeliscului din Cetatea Alba Carolina. Din pricina unor domni cam nevorbiți, evenimentul a devenit un fel de discuție despre multe chestii, mai puțin Obelisc sau carte. Așa că am decis să-l întreb cîteva lucruri pe Cristian, autorul cărții, să mă și să ne lămurim care e treaba cu cartea asta, de ce a scris-o și de ce ar merita să o citim.

Alex Cristorian:  De ce o carte despre Obelisc și care-i rolul ei?

Cristian Crasnanevț: Avându-l în studiu la lucrarea de licenţă am constat că nu există în literatura de specialitate o lucrare despre Obelisc, aşa cum sunt altele despre monumente de for public, cum ar fi „Monografia Monumentului eroilor aerului”. Datele întâlnite erau sărăcăcioase, se repetau cam aceleaşi lucruri, înălţimea monumentului apărea în mai multe variante. Cel mai frecvent era 22,5 m când de fapt, de la baza primei trepte de acces pe platforma rotundă şi până la vârf are 20, 067 măsurat cu staţie totală. Pe de altă parte, mulţi erau de părere că este cea mai valoroasă lucrare de for public din RO în stil ArtDeco dar nu argumenta vreunul de ce. Este de semnalat şi că ar trebui să se intervină asupra sa pt a fi restaurat şi întregit.

Alex Cristorian: E, în opinia mea, o chestiune foarte de nișă. Ai găsit, în toată cercetarea asta niște elemente inedite, niște detalii care să trezească interes, mai departe de un interes general cu privire la Cetate ori la cele trei personaje cărora le e închinat monumentul?

Cristian Crasnaveț: Am clarificat o mulţime de lucruri. Înălţimea – Capitolul „Octavian Mihălţan, Iosif Fekete. Arta şi simbolistica obeliscului lui Horea, Cloşca şi Crişan” este inedit aproape în totalitate, fiindcă descrie pentru prima dată în întregime toată povestea legată de idei, simboluri, realizare artistică a monumentului, ca să se înţeleagă de ce e ”cel mai cel”, fiindcă subscriu ideii. Însă să ştim şi noi de ce Vasilică a trebuit să fie luat cu elicopterul de la Viena: Pentru că ştia matematică bre de nu mai putea. Aşa şi cu obeliscu’, are p’aia, pă ailaltă, e înalt frumos sclipeşte în soare. Cine citeşte lucrarea află.

Alte elemente se leagă de faptul că am inclus partea de specialitate într-un context mai larg,  care îi aduce cititorului informaţie digerabilă şi utilă legată de istoricul obeliscului, ca monument de for public, despre cum este privit oraşul şi apreciat astăzi de unii cercetători străini, ce s-a făcut în interbelic legat de edificarea de monumente, tot cu aprecieri din partea străinilor – vezi Expo Paris 1937.

Alex Cristorian: A durat mult să scormonești după documente și date? Există resurse, și mă refer aici la surse de cercetat, nu la bani?

Cristian Crasnaveț: A durat cam patru ani. Documentele sunt din arhiva SJAN Alba, Muzeul Unirii, presa vremii, accesibilă online în parte, în parte în Alba Iulia şi Sibiu, la Biblioteca Astra.

Alex Cristorian: Unde vrei să mergi cu proiectul ăsta? E o cercetare punctuală sau e doar un prim pas într-un proiect de cercetare mai mare?

Cristian Crasnaveț: Este cam gata aşa. N-am vrut să-i spun monografie dar nu prea ştiu cam ce s-ar mai putea găsi important de spus după lucrarea asta. Eventual să fiu criticat din partea celor care au alte puncte de vedere sau ar fi alcătuit lucrarea în alt mod, poate mai izbutit.

Alex Cristorian: Convinge-mă, și pe cei care au să citească rîndurile astea, în cîteva cuvinte să citesc cartea asta. De ce?

Cristian Crasnaveț: Afli o mulţime de lucruri, inclusiv de faptul că punerea în valoare a unor monumente de către alţii – prin alte ţări – le aduce faimă şi, ceea ce nu-i deloc neglijat – bani. Păcat să nu intervii asupra lui și să-i redai strălucirea din 1937, acum când Cetatea este super mediatizată. Mulţi, chiar mulţi cunoscuţi care au aflat de demersul meu mi-au zis că ar fi dorit să găsească o lucrare, o carte despre Obelisc, măcar o broşură. Acum o au şi ei chiar nu mai trebuie să fie convinşi să o cumpere ci doar să afle că e finalizată. Este o pagină de istorie locală care se împleteşte cu istoria naţională, fiind susţinută de un bogat inventar imagistic de aproape 100 de reproduceri, unele fiind inedite, furnizate de prieteni.

Pe urmă, am deja răspunsuri pozitive de la cei care au citit deja cartea şi îmi spun în mod generic că au aflat o mulţime de lucruri interesante. Că este bogată în informaţie care să-l mulţumească şi pe cititorul obişnuit, fără să dea impresia că ar avea scăderi ca lucrare de specialitate. Este bine primită şi apreciată fără să pot spune mai mult pentru că ar suna a laudă şi fiindcă greul abia de acum va apărea. Cu cât o vor citi mai mulţi, cu atât se pot ivi şi păreri contrare şi critici mai puţin plăcute.

Mai pot să spun că există o soartă a acestui demers şi a acestei cărţi rezumată într-un paradox: „când ghinionul poate să-ţi aducă noroc”. Despre asta, cu altă ocazie.

Cartea poate fi comandată de la Verticalgraphic / EdituraAltip.

Lasa un raspuns

avatar
  Aboneaza-te  
Notificare