Shai ayyyyy! The sound of Israel

Shai ayyyyy! The sound of Israel
18 Mar 2016

Erau acei ochi negri, în noiembrie 2014, și tot ce știam și urma să mai cunosc în acea seară a fost îndeajuns: the connection has been made!

Oare despre cine vorbesc? Aiiii... Evident că despre shAiiii! Despre Shai Maestro. Mă înfioram de emoție plăcută, pe masură ce mă apropiam de filarmonica din Timișoara, unde l-am cunoscut personal pe Shai Maestro. Mă lipisem de ochii lui și de zâmbetul lui autentic pentru că nu aveam cum altfel, femeie fiind.
După ce am vizionat tot ce era de vizionat în materie de concerte și de interviuri cu el, încă de când era pianistul lui Avishai Cohen, a urmat o altă etapă, cea în care îmi doream să îl cunosc mai îndeaproape. Simțeam așa o pace apropiindu-mă de el!  

Din nou... aceeași pace ca la Avishai la concert! Aceeași pace, degajată din piesele sale, era un motor puternic înspre a-mi dori să-l cunosc mai mult, ca artist și om.
Nu am ezitat și am început cercetarea și cunoașterea. Mă regăseam în energia lui, în bucuria lui de viață exprimată fără rezerve pe scenă, în muzica lui, în mesajele spuse publicului între piese. Eram sigură că doar un om atât de frumos înăuntrul lui poate deveni atât de charismatic...
Cunoșteam și anticipam, într-un fel, tot ce va urma, căci era din universul meu...
După întâlnirea fericită din noiembrie, care s-a produs spontan și neorganizat (după concert, cand am ieșit din sală, Shai fuma o țigară afară, pe scări), după acel moment aveau să vină câteva luni în care ne-am scris unul altuia săptămânal.


Ce aș putea zice despre el, ca și pianist, are mult de-a face cu sound-ul... ca la orice artist adevărat, și e un fel de marcă. Nu atăt ce cântă ci cum cântă iese în evidență. Forma, shape-ul mâinii lui pe pian m-a atras de la început și am copiat-o, am preluat-o instinctiv. Ornamentele din frazele lui sunt atât de exotice, însă cântate cu o naturalețe care îmi transmite puternic din Israelul netrăit de mine. Cunoscându-l pe Shai, cu muzica și spiritualitatea lui, a fost ca și cum înțelegeam ce e Israelul într-o formă concretă.
Shai face parte din "My Road to Ithaka” ... drumul meu spre mine. M-a prins de mână și m-a ținut câteva minute așa, de mână, în timp ce îmi vorbea cu o căldură incredibila:
"Laura , you are wonderful, I am so grateful that you love my music. This is much more important then success. Thank you so much”.  
Mă fascina maturitatea lui, împletită cu jocul exuberant al manifestării sale.


Shai a venit după o jumătate de an la Alba Iulia, la Alba Jazz Festival. Mi-a vorbit la telefon înainte cu câteva zile de a zbura la Alba și m-a întrebat câți oameni s-au anunțat că vor veni la concertul lui din Piața Muzeului. Brusc, am simțit cât de importantă devenise citadela noastră pentru câteva zile. În acele zile Alba Iulia conta în lumea artistică pe bune. Din nou, nu am mai avut sentimentul locului... eram oriunde în lume, în orice loc în care artistii mari merg să concerteze.

Îmi amintesc extazul din aeroportul de la Sibiu, unde l-am așteptat în ziua concertului. Shai Maestro, Ziv Ravitz și Jorge Roeder au apărut surâzând, ca și cum m-ar fi cunoscut dintotdeauna. Erau relaxați și neobosiți, deși se aflau în turneu mondial de multă vreme, cu promovarea noului album "Untold stories". Aveam lângă mine trei tipi care fac muzică cu pasiune, dar care se vedea că au grijă de ei pentru a avea performance-uri din ce în ce mai bune. La nivelul acela se dau pe ei mai departe, purificându-se necontenit. M-au îmbrățișat fiecare și am stat câteva minute bune în aeroport, la SOSIRI, ca să ne bucurăm de bucuria intâlnirii :)


În mașină, spre Alba Iulia, au mâncat merele, bananele și biscuiții cumpărați de mine înainte să plec. Am povestit de origini, de “my music” și m-au făcut să râd non stop și să mă simt specială. Prezența lor a reprezentat un continuu zâmbet și o putere nemărginită pentru mine. Shai , Ziv și Jorge mi-au devenit prieteni pentru totdeauna.

Concertul a fost de vis, atât de intim, Piața Muzeului a devenit o sufragerie mai mare, peste care s-a așternut o liniște răscolitoare... Câteva fire de vânt îmblânzeau imaginile oamenilor din public, care stăteau în picioare, nemișcați și copleșiți de cât de frumos era tot ce vedeau pe scenă. Magică energie, iar Alba Iulia era, pentru mine, în acele momente, un vis devenit realitate.


Și, dacă tot am scris un text confesiune, poate că se impune să duc această confesiune mai departe. Așa că vă invit să citiți și cîteva mici epistole* pe care le-am schimbat cu Shai, în tot acest minunat proces care ne-a împrietenit for life.


On Dec 6, 2014, at 12:43 PM, LAU wrote:

Dear Shai,

Yes, u right, sometimes improvisations are more pure , more universal sound ; they do not evolve much thinking and that is why , as an artist player you can develop that magnifique sensation of deep connection with the audience through what you play... by playing what you really are that very moment, and Shai, that is fantastic, i believe  that is more than music .
 You know Wayne Shorter telling about Miles which once suggested him to play some music that does not sound like music :) That is definitely right.. It is important to feel , actually to really believe that you can do it...Or to just doing it.
I also love your song GAL , after CONFESSION  which is top for the moment :) Your music give me the magic opportunity of creating my own sound by playing. I believe that it has something very familiar with my spirit . And that is why I am so happy
Lookin forward to hear from you
>:D<
Laura

Trimis de pe iPad-ul meu

Pe 11.12.2014, la 00:20, SHAI MAESTRO  a scris:

I love that Miles Davis sentence!! I really really love it.

Thank you for all the amazing energy Laura. Wow. It is truly special.
I feel that you really feel life in a strong way.

Please don’t lose that!!!

Hope we can meet again soon..
Much love
Shai


On Dec 15, 2014, at 5:39 PM, LAU wrote:

P.S  
Shai , I also love when Miles said that we should never be comfortable because staying safe "fouled up a lot of musicians"...
Well, i believe that there must be doubts , it's really important because that makes us getting out of the confort zone and then play above that; although sometimes we all prefer to stay for while in a warm "place" to understand more.
I think the creation is this process of playing what we know, doubts , rebellion , freedom to be what we are and then play above
Confort ...this has a lot to do with the feeling of fear, which it is totaly incompatible with the act of creation. Because if we accept ourselfs being new every day, than freedom will come

Big hug >:D<
Laura

Pe 23.12.2014, la 13:08, SHAI MAESTRO a scris:
Exactly!!
You got it right.
Although fear is a part of our system. I start understanding that fear goes away when you accept its presence. I don’t know if that makes sense or not.
The general direction is to get rid of it, but not by fighting it, but by accepting who we are, right here and right now.
And as for comfort, I couldn’t agree more.. I think it’s really getting in the way of true creation.

 Looking forward to continue the discussion face to face :-)
Big hugs
Shai


Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Adaugă comentariu

Va rugam nu injurati! Poate veti gasi argumente, totusi!


Codul de securitate
Actualizează

JoomShaper