De la o lansare de carte la care cărțile nu au contat. Pentru că muzică bună

Am ajuns azi, de la ora șase dupămasa, în foaierul Casei de Cultură a Sindicatelor, unde urma să aibă loc o lansare de carte. Recunosc, m-am dus cam plin de scepticism și mai mult ca să mă văd cu un profesor drag, căci la ultima “lansare de carte” am asistat la un fel de sabotare a istoriei, cînd unuia, care mai demult lingea regimul lui Ceașcă din poziția de “gazetar” la Scânteia, i se aduceau osanale pentru scrierile lui de romancier. Încă am un mic sentiment de vomă în cerul gurii de la jena aia de eveniment.

Azi, însă, urma să aibă loc lansarea unui roman, volumul doi din Târziul Șansei, semnat de Maria Cornelia Postescu, precum și a unui volum de poezie, Alfa și Omega, semnat de Ioan Kamla. Despre cărțile lansate n-aș putea zice prea multe, că nu le-am citit. Și nici nu vreau să zic prea multe, căci altceva o să vă zic.

Totuși, cele cîteva poezii citite de Ioan Kamla au fost destul de bune, iar el pare un tip foarte spiritual. Din romanul doamnei Postescu am citit, acolo, vreo 15 pagini, pe sărite. Fără să vreau să-i diminuez talentul literar, care probabil există, paginile citite mi-au lăsat impresia de telenovelă simplistă, lipsită de atenția pentru detaliu, cu cadre înguste și povești ce se pretind a expune sentimente, lipsite însă de vreo urmă de profunzime. Mă rog, cine naiba sînt eu să-mi dau cu părerea? Mai ales că nici nu vreau. Căci, cum ziceam, despre altceva vreau să vă zic.

Oameni buni, cei care n-ați venit, habar n-aveți ce ați ratat. Nu cărțile, nu prezentările lui Aurel Pantea sau Mioara Pop, nu poeziile citite, nu epigramele născocite pe loc. Nu!
De astea nu e musai să vă pară rău. Dar de recital....

Pentru numele lui Marele Prieten Imaginar... cum i se mișcă degetele lui Ovidiu Pîrjol pe clape...

Iar vioara... în mîinile lui Liviu Cernat... Cum să explic, oare? Cum aș putea, în cuvinte? Ce forumlare magic-fericită aș putea oare găsi, astfel încît să explic, și să îmi explic, ce simți cînd Liviu Cernat se joacă și plutește pe sunete ce se nasc din vioara aceea, care în mîinile lui devine un instrument fermecat. Da, poate că fermecat, fermecător, ăsta termenul potrivit.

Să spun că atunci cînd cîntă Liviu Cernat ți se face pielea de găină e cu siguranță prea puțin. Iar dacă pe el, cu-a lui vioară, l-aș asemăna cu Orfeu, ar fi poate prea mult. Deși, vă zic, nu e. Căci sunetele acelea care ies cumiți din mișcarea arcușului pe coarde, ori grăbite, ori grave, ori cum le zice Liviu Cernat să iasă, căci i se supun orbește, i-ar putea face chiar și pe zei să se oprească-n loc și să-l asculte.

Și, nu în ultimul rînd, ba chiar în primul rînd, pentru mine, Raluca Lucia Cîmpean. Doamne, de unde a apărut ființa asta? E soprană, dar clar nu-i doar atît. Să fie mitica sirenă  Aglophonos? Sau poate chiar Circe, venită în zilele noastre? Nu știu. Tot ce știu e că e superbă. Iar vocea ei sună minunat chiar și într-un hol a cărui acustică lasă de dorit.
Sincer, nu credeam ca muzica, oricare ar fi ea, să fie capabilă să mă doboare. Credeam că îmi vărsasem și ultima lacrimă de emoție în fața Marizei, ori a muzicii fado, a unei Carmihno, a Anei Sofia Varela... și totuși...
Cum să spun, Raluca Lucia Cîmpean pur și simplu dă cu tine de pămînt, dacă vrea. Sau te mută de colo colo, odată cu inflexiunile vocii, ori te ridică pînă undeva unde nu mai simți decît în tremur. Și, în tremurul ăla incontrolabil, în acel ceva ce seamănă cu frisonul pe care doar o febră ce-ți pune viața în pericol ți-l poate provoca, atunci, în acel extaz liric, din ochiul secat de lacrimi, un ceva se scurge bucuros pe obraz. Delir!

Bravo. De zece ori, de o sută chiar, BRAVO! Și, poate, pe viitor, vom avea parte de mai multe recilaturi, la care să se mai lanseze și cîte o carte, nu invers.

Altfel, cei trei vor avea un concert vinerea viitoare la Blaj. Unul care nu trebuie ratat.

Cu filmarea revenim mîine, după ce edităm puțin ce am făcut cu telefonul. Credeți-mă, însă, pe cuvînt că a fost superb. Căci dacă aș fi un credincios aș spune că ce am ascultat azi a fost dumnezeiesc.

P.S. Seara s-a încheiat cu un mini recital folk, susținut de Corina Ofelia Corpodean, de la care a trebuit însă să plec.

Evaluaţi acest articol
(4 voturi)

Adaugă comentariu

Va rugam nu injurati! Poate veti gasi argumente, totusi!


Codul de securitate
Actualizează

JoomShaper