Cu Poissonii Voyageuri am avut norocul să mă întâlnesc din întâmplare fix în această toamnă, fix în Cluj, fix în Flowers, fix de ziua lui Ares. Stăteam noi așa la petrecerea de adio a unui prefix, cu lumânare, colac și tot, când în micuța cafenea preferată, frumoasă, cu copaci pe pereți intră un grup de vreo 4 băieți și o fată, cu pălării, mustăți, cârlionți și multe instrumente mari în spate. Cu un licăr de fericire în ochi, am început să ne frecăm mâinile à surpriză muzicală. 

 

Stăm, stăm, stăm, până uităm un pic de ei, după care apar, se instalează în micul spațiu dintre bar și mese și se prezintă, într-o franglezo-română adorabilă: Noi suntem Poissonii Voyageuri (Les Poissons Voyageurs - Peștii Călători), muzicieni din Franța și Canada, călătorim și cântăm în toată lumea, în diverse formule, niciodată la fel. Yupi, ne transmitem chițăit din priviri, Ares și cu mine. 

 

În general, cântă un fel de balkan jazz vesel, cu tonuri de clasic uneori și cu tot felul de influențe mișto. Specificul trupei, continuă prezentarea, este că interpretează câte o piesă din fiecare țară în care cântă. De acea dată, au cântat în română o piesă lăutărească de vis în vis, la care nu am putut să nu ne hohotim de râs, ceva cu „floare albă de pe câmp, lasă-mă să te miros, că miroși frumos”. În interpretarea vocală a solistului canadian acompaniat magistral de 5 instrumente, ne-am topit de fericire.

 

V-am povestit un pic toate astea pentru că, scrolluind mai devreme netul, am aflat că Poissonii sunt din nou în România și mi se pare că meritați să vă bucurați de ei maxim. Ei vin și la Alba Iulia în 16 ianuarie, când vor susține un concert la Framm's. 

 

Iată o piesă random de a lor:

Spune-mi cum te sărbătorești, ca să-ți spun cine ești. Această expresie, dacă ar exista, ar spune despre pictorul Dan Crecan, la modul cel mai obiectiv posibil, că este pur și simplu spectaculos. 77 de tablouri senzaționale așezate într-un spațiu larg dintr-o clădire valoroasă, o mică orchestră și o mulțime de prieteni excelenți. Aceasta a fost varianta de petrecere aleasă de Dan Crecan pentru aniversarea vârstei de 60 de ani. 

 

După ce în 25 aprilie, când a împlinit de fapt 60 de ani, a organizat o expoziție-preview la Framm's, miercuri, 23 septembrie, Dan Crecan a vernisat expoziția aniversară la etajul II al Muzeului Unirii. Un eveniment veritabil, cu un public pe măsură. Pictori cunoscuți din Alba și din România, printre care Corneliu Brudașcu, critici de artă, scriitori, artiști, oameni de cultură, iubitori de artă și, trebuie să o spunem pentru că a fost o surpriză, politicieni, poate cei mai mulți pe care i-am văzut vreodată strânși la vreun eveniment artistic din oraș.

 

Primii pași făcuți în spațiul expozițional devenit, pentru o lună, universul lui Dan Crecan, însemnau pătrunderea într-o dimensiune a sinesteziei generale: culori vii, obiecte vii, personaje vii cu pălării vii, flori vii, păsări vii, pești, melci și fluturi vii, ferestre și grădini vii îți bucurau nervul optic (vorba poetului Ioan Groșan citat de Ion Mureșan), în timp ce, dintr-un lateral, patru tinere muziciene vii îți mângâiau auzul cu sunetele instrumentelor lor vii cu care interpretau fragmente clasice vii. Frumoasă așezare. Plus că dacă adăugăm și soarele minunat care umplea spațiul în mod generos, putem da fără rezervă un mare Chapeau! pentru setting.

 

Despre expoziția aniversară „Crecan 60” și despre pictor au vorbit criticul de artă Oliv Mircea din Bistrița, poetul Ion Mureșan din Cluj, poetul Aurel Pantea, artista Diana Țuculescu și, în final, doctorul Nicolae Danciu.

 

„În Alba, glasul cel mai puternic în interiorul artelor vizuale românești l-au avut reprezentanții generației 80, din punctul meu de vedere, și, bineînțeles, Dan Crecan e unul dintre ei”, a spus Oliv Mircea, care a apreciat faptul că tablourile lui sunt atât de complexe încât orice detaliu ai decupa din orice loc al oricărei pânze, fragmentul respectiv poate fi un tablou de sine stătător.

 

El a pomenit o întâlnire pe care a avut-o, împreună mai mulți prieteni, cu Constantin Noica: „El ne-a spus așa: Este foarte important să ajungi la granița celor 60 de ani. Important e, pentru operă, cum reușești să străbați perioada 60-80 de ani. Îi doresc lui Dan să aibă înțelepciunea de a traversa imperial și august această perioadă în care sunetul extraordinar al picturilor lui să se întâlnească cu muzica”, a încheiat Oliv Mircea.

 

„M-a uimit expoziția de astăzi pentru că este extrem de bogată. Poate îi trebuiau două etaje, pentru că unele fac microfonie, tablourile sunt foarte înghesuite și te zăpăcesc, fiind, cromatic și tematic, extraordinare. Tablourile lui Dan Crecan îmi par o privire pentru totdeauna. Sunt atât de bine așezate în pânză, atât de bine echilibrate, atât de bine înrădăcinate, încât eu mă tot gândesc ce aș scoate și ce aș adăuga la ele, dar nu am găsit nimic de scos dintr-un tablou și nimic de adăugat. Îmi dau o stânjenitoare senzație de capodoperă. Fiecare lucrare este atât de așezată în temeliile estetice și tematice încât te stânjenește. Pentru asta îl felicit și îl consider deja un maestru. Pot să îi spun, la 60 de ani, maestrul Dan Crecan. E uimitor acest Dan Crecan și îl felicit pe tânărul maestru”, a spus poetul Ion Mureșan.

 

Un alt vechi prieten care îi cunoaște bine stilul și personalitatea lui Dan Crecan este scriitorul Aurel Pantea, care a fost și el invitat să vorbească la vernisaj. „Sunt naturi artistice fericite și sunt naturi artistice dramatice. Dan Crecan, prin această expoziție - eu îl știam mai sobru - demonstrează că este o asemenea natură fericită. El se regăsește în real și modalitatea cea mai fericită a regăsirii sale reale este culoarea. Paradisul lui Dan Crecan este culoarea, care este receptată de un aparat senzorial virginal. Toate lucrările lui Dan Crecan stau sub semnul fastului, al unui fast sărbătoresc, al unei sărbători discrete totuși pentru că pictorul, chiar dacă are accente fauve pe alocuri, este o natură limpede, echilibrată și fericită”, a spus Pantea.

 

În final, Dan Crecan le-a mulțumit tuturor prietenilor și susținătorilor, în special doctorului Nicolae Danciu din Sebeș, care i-a oferit sprijin în organizarea acestui eveniment.

 

În continuare, cele patru tinere muziciene și-au reluat instrumentele - ele sunt grupul „Celestial”, adică Cătălina Craiu la violoncel, Emilia Ciobotă la violă, Adela Cârcoană la flaut și Adriana Jurcă la vioară - și, pe aceeași muzică minunat de vie cu care a început totul, expoziția a fost declarată deschisă iar invitații au început să se plimbe, încântați, printre tablouri. 

 

Expoziția poate fi văzută până în 23 octombrie. 

 

Despre Dan Crecan, vă invităm să citiți și: 

 

Making of Crecan 60. Vizita la atelierul in care se construieste o mare expozitie 

 

VIDEO: Cu culoare si dantela vintage, artistul Dan Crecan a implinit 60 de ani

 

Iată câteva fragmente din prezentare si câteva imagini de la vernisaj:

 

 

 

{fcomment}

- Cum a fost la Dilema?

-Vecchio! 

 

„Vecchio!” ar putea fi răspunsul imaginar ideal dacă ar întreba cineva „cum a fost la Dilema”. Acest răspuns și-ar baza sensul pe o chestie total „vecchia”, spusă de Andrei Pleșu într-o conferință susținută în 2013 la festival la Alba Iulia. Din definiția cuvântului „vecchio” nu făcea parte „vârstă” sau „vechi” căci „vecchio” are mai degrabă de-a face cu „rafinat”, „valoare”, „o formă de hrană spirituală”, „ceva ce îți place” și pe care îl respecți. Așa cumva e la festivalul Dilema Veche. Trei altfel de zile cu o altfel de viață în oraș, cu altfel de oameni pe străzi, dintre care mulți sunt altfel de tineri și altfel de bătrâni, cu altfel de discuții la cafea, cu altfel de idei dezbătute de altfel de invitați, cu altfel de artiști pe scenele din Cetate. Bine, povestea merge de fapt într-o grămadă de sensuri pe sistem fractal, și „ceilalți”, de oricâte feluri ar fi ei, au, în festival, chiar o altfel de viață față de altfel-viața standard de la festival. În fine. Să începem simplu.

 

La ediția a IV-a, nici prea nou nici încă vechi, festivalul Dilema Veche parcă a venit la Alba Iulia cu niște trăsături mai clar definite pe chip, după asemănarea revistei Dilema Veche. Trăsăturile chipului festivalului au putut fi observate deja dinainte de eveniment, în program. Fără a mai introduce puncte dintr-o mulțime de domenii ale artei, așa cum a făcut mai degrabă la edițiile anterioare, unde a conținut și niște teatru, dans, gastronomie etc, anul acesta a mers mai ferm pe literatură (y inclus dezbateri pe filosofie, jurnalism, cultură, civilizație) și muzică. Desigur, la acestea s-au mai adăugat un pic de artă plastică, niște film documentar, niște jocuri inteligente pentru copii.

 

Totul a început cu cel mai puternic punct din programul celor trei zile – conferința Dereglări contemporane cu Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu și Horia Roman Patapievici, un moment splendid în sine, prin simpla întâlnire live a celor trei. Au urmat concerte de muzică, spectacole concepute ad hoc: concertul lui Nicu Alifantis cu Ansamblul Folcloric Jidvei – o idee bună și reușită, „poveșcile” de „Bucureșci” ale lui Mircea Vintilă, spuse cumva trubadurește „doamnei Alba Carolina”, recitalul lui Constantin Chiriac, al cărui poem fluviu încheiat cu o mică melodioară creștină parcă s-a potrivit mănușă, prin sobrietate, intensitate și emoție, cu spațiul în care s-a derulat – catedrala romano-catolică, concertele de jazz din curtea Palatului Principilor și, bineînțeles, ciorchinele de acordeoane vesele și colorate de pe aleile cetății.

 

Au avut loc lecturi la cafenea. Dacă în general atmosfera poate deveni cam anostă la chestii de acest gen, parcă acum au avut farmec prin faptul că textele au fost citite de autori (și nu, de exemplu, de niște actori slabi care nu prind sensurile cuvintelor și intonează fals ideile - boo!), prin faptul că autorii invitați au fost ei înșiși interesanți și nu tocmai ușor de văzut live pe gardurile din Alba Iulia, și de faptul că textele citite au fost selectate inteligent și au prins astfel un fel de viață, pe care nu toate lecturile publice au privilegiul de-a o conține. Practic, niște lecturi de succes, dacă trecem cu vederea anumite momente jenante sau disconforturi venite din gafe organizatorice care i-au pus în dificultate pe participanți, de exemplu, sâmbătă, când, surprinși de ploaie, organizatorii au mutat evenimentul într-un interior fără scaune, iar după o întrerupere de 45 de minute în care spectatorii și lectorii au stat în picioare într-un spațiu dispus aiurea, le-au fost aduse niște scaune ude. Și alte mici chestiuni de acest gen. În fine.

 

Conferințele cu „tematică europeană” au avut, parcă, în acest an un spirit ușor mai însuflețit față de cele din edițiile precedente ale festivalului, spirit datorat în mare parte invitaților din acest an. (Să arunce prima piatră cel care a participat, în 2013, la conferința „Identități locale – identitate europeană” de la UAB și nu a gândit că Dacian Cioloș – comisar european pe agricultură – este cel mai plictisitor și plat om din univers).

 

Ei bine, de această dată a fost mai dinamic, cu un pic mai puțin lemn terminologic și cu mai multe momente haioase.

 

Și pentru că nu putem exclude Târgul de carte din elementele hard ale festivalului Dilema Veche, un punct care în anii trecuți și-a câștigat un calificativ excelent – prin mulțimea de edituri mișto și cărți incredibile pe care le puteai cumpăra, răsfoi, citi pe loc – anul acesta a fost dezastru. Cum-necum, Bookfestul organizat într-o sală a Palatului Principilor a arătat ca o regină cheală prinsă fără perucă pe veceu. O sală mică atât de goală încât mai că avea ecou, o tarabă cu cărți din colecția Adevărul, cărți de Jules Verne găsibile la chioșcurile de ziare, cărți de remedii naturiste și cărți pentru copii. Plus, într-adevăr, multe CD-uri. What?! Asta e tot?, întreb speriată. Da, asta e tot, mi se răspunde indiferent. Un punct slab. Dureros de slab.

 

Și acum, un glimpse pe câteva expresii rostite în diverse momente, expresii care merită citate chiar și doar pentru că au avut forța de a rămâne ceva mai mult decât o senzație mișto de festival de trei zile prin Cetatea din Alba Iulia.

 

Traversarea spațiului gândirii

 

Gabriel Liiceanu a considerat important – și suntem de maxim acord – să fie menționat faptul că „dialog” nu înseamnă discuție între două persoane așa cum ar putea părea și cum crede cu convingere multă lume. Nici măcar nu are vreo legătură cu cifra 2. Dialog înseamnă „traversarea spațiului gândirii” și se poate desfășura „fără număr”, vorba aceea – am adăuga noi personal, ca Delirul lui Eugen Ionescu – în doi, în trei, în câți vrei.

 

Superioritatea reciprocă

 

Expresia a fost rostită de Andrei Pleșu la conferința inaugurală, într-unul din momentele când „dereglările contemporane” tindeau să se apropie de subiectul „sexe”. Scurt, parcă pentru a scuti niște explicații lungi și sofisticate, Pleșu a retezat discuția și a dat „o soluție rapidă la ierarhia dintre bărbați și femei”. Citându-l pe un prieten scriitor ungur, el a spus simplu „Raportul corect ierarhic între bărbați și femei este superioritatea reciprocă”. Just!

 

Marii morți ai lumii

 

La un moment dat al conferinței inaugurale, Gabriel Liiceanu a ținut să atingă un subiect pe care își propusese dinainte să îl dezbată: cartea și drama despărțirii de ea. Chiar dacă ar fi fost spusă doar partea asta, conferința ar fi meritat aplauze grămadă. Treaba vine cam așa, pe scurt: o dereglare a vremii în care trăim este faptul că marile cărți ale lumii sunt scoase din schemă, mai ales în educație. De ce specia noastră va merge în jos dacă marile cărți vor fi scoase din școli? Pentru că ele sunt un punct decisiv pe cerul spiritual al omenirii, pentru că ele nu sunt un obiect snob ci unul de hrană care face din noi partea de sus a omenirii. „Sunt avantajat de faptul că l-am cunoscut pe Noica, pe Cioran, pe Ionescu, pe Herodot, Homer” a spus Liiceanu. „Suntem, astfel, contemporani cu marii morți ai lumii, inclusiv Pascal”, cel care a pornit conferința și a dat posibilitatea ca atâtea idei să fie dezbătute în fața unui public de sute de oameni din care, cu siguranță, fiecare a fost un pic schimbat într-un fel în urma acestei chestii.

 

iPhone, obiect drăcesc

 

Tot în conferința de deschidere, a venit, bineînțeles, vorba despre tehnologie în raport cu cartea. Pleșu și Liiceanu spuneau că de când cu iPhone-ul, cărțile au căzut într-un fel de umbră, prin faptul că aparatele dau un fel de accesibilitate imediată la informații și oameni. „iPhone-ul este un obiect drăcesc. Accesibilitatea imediată ne poate lichida. Nimeni nu mai este respectat, cu acest aparat”, a spus Liiceanu referindu-se la faptul că indiferent de situație sau dispoziție, putem fi accesați de ceilalți, ceea ce e invaziv și nerespectuos. Cumva previzibil, Patapievici a avut o intervenție total pro-iPhone, argumentându-i rostul prin faptul că dă acces simplu și la literatură sau cultură, și chiar la una de calitate: „Am 1000 de cărți pe iPhone, printre care Herodot și Homer în traducere de Poe”.

 

Trăiască plictiseala!

 

În timpul stand-up-ului european de jurnalism, ce a avut loc duminică seara în fața catedralei romano-catolice, unul dintre jurnaliștii invitați să prezinte un stand-up reportaj a vorbit despre cum se plictisesc funcționarii din UE și cât de recunoscători trebuie să ne simțim pentru asta. Adică: „castraveții trebuie să îndeplinească niște standarde de dimensiune pentru a fi considerați de calitate, iar acest aspect face obiectul muncii unor funcționari UE”, sau, în cunoscutul scandal cu mititeii și bicarbonatul, după investigații amănunțite realizate de funcționari UE, problema s-a dovedit a fi carminul introdus în mezeluri pentru a le da culoare roșie. Important, nu? Sau: intensa preocupare a funcționarilor UE de a dezvolta o metodă de evaluare a cantității de viermi dintr-un kilogram de fructe, pentru a le putea încadra într-o categorie de calitate sau alta. „Vi se pare că funcționarii UE se plictisesc? Ei bine, da! Dar Trăiască Plictiseala pentru că, vorba evreului, Ferește-ne, Doamne, de vremuri interesante”. Un raționament cel puțin relaxant, dacă îl luăm în serios.

 

Nu-ți fie rușine că ești român! Zi că ești din Transilvania!

 

În timpul stand-up-ului european de jurnalism la care erau invitați 4 jurnaliști din patru țări care au vorbit în patru limbi, că tot eram în plin „europenism”, moderatoarea Iulia Badea Guéritée a ținut să aibă propriul său stand-up. Într-un discurs plin de amănunte motivaționale despre cât e de super că suntem europeni și cât de minunat e să ne cunoaștem, să ne înțelegem și să ne iubim unii pe alții, pe care și l-a autoîntrerupt la un moment dat pentru că și-a dat imediat seama de riscul iminenței adormirii publicului, a spus aceste cuvinte de succes: „Când ești oriunde în Occident, să nu-ți fie rușine că ești român! Zi că ești din Transilvania!”. Atââât!

 

Autoritate este doar ceea ce te face să crești

 

Am avut norocul să îl cunosc mai bine pe scriitorul Marius Daniel Popescu, invitat al festivalului, și să petrecem câteva ore în compania mai multor prieteni, la Pas. Nu mai menționez cât de fascinant e omul, la modul cel mai fascinant posibil, sau că din momentul în care a ajuns și a început să vorbească am râs nonstop, că l-am ascultat cu cea mai mare plăcere și că am rămas cu o groază de idei faine de la el. La un moment dat ne-a întrebat ce e aia autoritate. Și după niște răspunsuri oarecare pe acolo, a spus „o autoritate este doar ceea ce te face să crești, nu poliția, nu politicienii, nu șefii sau cine știe cine”. Am ținut să împărtășesc această idee a sa cu întreaga lume, pentru că !

 

Da sau Ba? Eu zic că da

 

Această expresie datează de la o zi î.f.D.V (înaintea festivalului Dilema Veche) și îi aparține lui Mircea Vasilescu, redactor șef al revistei Dilema Veche și director al festivalului, care a rostit-o în conferința de presă de prezentare a ediției 2015 a festivalului. Era vorba despre cum a început totul, dacă ar fi ok, dacă s-ar potrivi Cetatea, dacă are rost să existe, dacă da sau ba. Și el a zis că a zis că da. Și am citat această expresie dintr-un motiv predictable extreme, dar pentru că nu mă pot abține să spun în sinea mea și în finalul acestui text: Festival Dilema Veche – un mare da.

 

{fcomment}

Joi, 6 august, începe cea de-a V-a ediție a Festivalului Internațional de Folclor de la Aiud. În acest an sunt invitate cu spectacole trupe din zece țări. Vor avea loc parade ale portului popular, spectacole de gală și un foc de artificii. Programul:

 

Joi, 6 august

Ora 20.00 Spectacol folcloric Ansamblul „Doina Aiudului” – 15 ani de existență – ansamblurile invitate la festival participă ca spectatori

 

Vineri, 7 august

Ora 10:00 Întâlnirea conducătorilor ansamblurilor cu primarul municipiului Aiud și Consiliul Local

Ora 19.45 Deschiderea festivalului, participă toate ansamblurile cu program de 10-12 min fiecare: Columbia, Kyrgyzstan, Mexic, Paraguay, Serbia, Slovacia, Spania, Turcia, Ungaria, România

 

Sâmbătă, 8 august

Ora 19.45 Spectacol cu ansamblurile din: Columbia, Kyrgyzstan, Turcia, Serbia, Ungaria, România: „Pipacsom” Ciumbrud, „Doina Arieșului” – Câmpia Turzii, 20 min fiecare

 

Duminică, 9 august

Ora 11.00 – 12.30 Deplasare în costume populare la biserici pentru cântecul religios (Catedrala Ortodoxă: Serbia, Slovacia, Columbia, Spania și Biserica Greco Catolică: Kyrgyzstan, Mexic, Paraguay, Turcia, România)

Ora 16.30 – 18.00 Parada portului popular – Piaţa Dr. Constantin Hagea

Ora 19.45 Spectacol cu toate ansamblurile participante cu program de 10-12 min fiecare

 

Luni, 10 august

Ora 19.45 Spectacol cu ansamblurile din: Mexic, Paraguay, Spania, Slovacia, România: „Cununa Fărăului”, „Dor de sat” Unirea, 20 min fiecare

 

Marţi, 11 august

Ora 19.45 Spectacol de gală cu toate ansamblurile cu program de 10-12 min fiecare

– înmânarea diplomelor și cupelor de către primarul Municipiului Aiud

Ora 23.00 Foc de artificii

 

- copy/paste -

Arma care a dat peste cap strategiile militare cu care erau obișnuiți generalii de armată până în Primul Război Mondial, Carabina Steyr Mannlicher, este exponatul lunii august la Muzeul Național al Unirii.

 

Piesa a fost prezentată marți în holul muzeului de către directorul adjunct Constantin Inel și muzeograful Marius Cristea și poate fi văzută gratuit pe parcursul întregii luni.

 

Expunerea unei arme din Primul Război Mondial la muzeu face parte din manifestările de comemorare care au loc în toată Europa începând din 2014, „pentru a conștientiza grozăviile pe care această prima conflagrație mondială le-a produs”, ocazie cu care vor fi puse în valoare și arme, jurnale de război și obiecte din colecția muzeului din Alba Iulia, după cum s-a exprimat Constantin Inel. 

 

„Carabina Steyr Mannlicher, model 1895, era o carabină pentru cavalerie, care avea o bătaie de aproape 1850 m. Aceste arme au fost produse în orașul Steyr, după proiectul lui Ferdinand Ritter von Mannlicher, un geniu în proiectarea de arme. Aceasta a fost o armă deosebită pentru că avea o cadență de tragere destul de mare. Înainte, armele se încărcau glonț cu glonț, însă acesta a inventat un sistem de încărcare cu bolț, câte 5 cartușe pe încărcare, ridicând cadența de tragere la 30-40 de cartușe pe minut, ceea ce era enorm”, a spus Marius Cristea.

 

Apariția acestui nou tip de armă a debusolat complet acțiunile militare prin faptul că aveau o bătaie de până la 2 km, ceea ce a triplat numărul de victime din război.

 

„Aceste arme au mărit distanța critică pe front. Dacă armele clasice aveau o bătaie de 400-500 m, aceasta a ajuns la aproape 2 km. Omenirea a făcut greu față nevoilor în materie de armament, de aceea surpriza a fost uriașă, de neconceput. Nu au realizat că armele folosite în război sunt chiar atât pe puternice. Până atunci, numărul de morți în război ajungea la 10-15%, acum s-a ridicat către 40% ceea ce era enorm”, a mai spus Marius Cristea.

 

Au fost existat mai multe modele de arme Mannlicher, primul fiind 1890, care a fost îmbunătățit. Între 1907 și 1914, România a importat aproape 430.000 de arme de diferite modele. 

 

„La intrarea în război aveam 433.000 de asemenea arme și la 1 ianuarie 1917, rămăseseră 60.000. Pierderile de armament au fost uluitoare pentru România, pentru că deși era bine dotată, armata română a fost condusă destul de rău. Au avut de suferit foarte mulți soldați”, a mai explicat Cristea. 

 

„Au fost peste 850.000 de morți români în Primul Război Mondial. Am avut o contribuție, din păcate, destul de nefastă pentru România”, a completat Constantin Inel.

 

Carabina a fost produsă între 1896 și 1920, de către firma Steyr, care, la momentul Primului Război Mondial, era cel mai mare producător de arme din Europa și ajunsese să aibă aproximativ 15.000 de angajați în 1910.

 

Steyr producea peste 10.000 de arme pe zi, între care și această carabină, model 1895, o armă care a devenit foarte uzuală atât în Primul Război Mondial dar și în luptele dinainte, în războaiele balcanice. Au fost folosite până în 1945, când mare parte din ele au ajuns în gherilele africane, în Asia și America ca arme de agrement, potrivit celor doi specialiști.

 

Azi, aceste carabine sunt foarte de rare, apreciate de colecționari, asta e singura din colecția muzeului, alătură de o altă armă, model maghiar. 

 

 

{fcomment}

Marți, 4 august 2015, ora 11.00 la Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia va avea loc vernisajul mini-expoziţiei „Exponatul lunii august”. Cu această ocazie muzeul albaiulian propune un exponat emblemă a Primului război mondial, arma Steyr Mannlicher M.1895.

 

Inventată în 1886  de către inginerul austriac Ferdinand Ritter von Mannlicher și îmbunătățită constant, această armă avea să ajungă una dintre cele mai utilizate mai ales de țările din spațiul balcanic. Evenimentul este organizat de Consiliul Județean Alba, Primăria Municipiului Alba Iulia și Muzeul Național al Unirii Alba Iulia.

 

 - copy/paste -

Lumea interesată de viața artei din oraș știe deja - și lumea semi-interesată află acum - că în toamna aceasta, în Alba Iulia va avea loc o mega petrecere artistică aniversară. Adică un vernisaj special organizat pentru a sărbători vârsta de 60 de ani a artistului Dan Crecan. Evenimentul va avea loc în 23 septembrie la Muzeul Național al Unirii și va prezenta, pe lângă o colecție senzațională de tablouri, și un album de colecție care se anunță foarte mișto.

 

Fără a mai lungi povestea, am vizitat atelierul în care pictează Dan Crecan, pentru că în curând se va muta și am vrut neapărat să vedem cum se întâmplă totul pe acolo. Iată cum am făcut switch de dimensiune vreo câteva ore și cum am rămas după ce am ieșit.

 

(Mai jos și o mică galerie foto.)

 

Sub pielea de artist e un cu totul alt univers. Țesuturile îi sunt grădini sălbatice cu flori de toate culorile, cu ierburi și buruieni verde deschis, aproape neon. Pe fibrele musculare, sus, ca pe niște linii de stâlp electric, e plin de păsări mici și chiuitoare, jos sunt melci uriași și mov, mesteceni bleu. În vene îi înoată pești dintr-o specie argintie și strălucitoare, încă necunoscută. Încheieturile îi sunt uși cu modele în relief și zaruri spiralate care câteodată se chiar deschid și fac vizibilă o a nu mai știm câta dimensiune a universului infinit reînrămabil. Pe retina ochilor săi lucrurile se văd (din)totdeauna printr-un filtru curcubeu, iar picioarele îi stau pe forme.

 

În casa în care e locul culorilor lui e lumină și muzică bossa nova. În „camera mare” e plin de prezențe speciale pentru că în jurul lui au venit, ca într-un loc de ocrotire, tot felul de obiecte cărora le-a intuit, înțeles și prețuit povestea fragilă.

 

Printre ele, un pocal din lemn, o solniță, un clopot, câteva piese din războaie de țesut, cristale, prosoape cu modele cusute, ulcioare, căni cu păsări sau pești, linguri de uriaș și farfurii vechi, o cădelniță plină cu creioane colorate, o sobă ungurească cu modele.

 

Pe o sfoară, la uscat, buchete de flori și cimbru cu capul în jos, un buchet de ardei iuți deveniți cărămizii.

 

Apoi, un pește uscat care în cei 30 de ani de când a fost transformat din pește afumat în pește de decor și-a deschis ușor solzii înspre lume pentru a-și îndeplini mai bine misiunea și a-și arăta cât mai multe straturi. „Îmi place să văd pești!”, spune.

 

Apoi, doi covrigi agățați pe pereți printre pensule și palete cu culori, bucăți de pâine cu lumânări și prescură.

 

Îi plac mănunchiurile. Îi place la nebunie tot ce poate înseamna life form.

 

În „camera mică” stau la rând la finisaj, ca niște balerine pregătite de premieră, gata îmbrăcate, ale căror rochii nu mai au nevoie decât de niște mici ultime retușuri, câteva tablouri. Pe o pânză în prim plan, un cineva cu un vis conic, auriu cu pietre prețioase și cai pe cap. În față, cinci pânze cu detalii de car, lângă o aripă îngerească de un albastru verzui de rai. Mai jos, sprijinit de un perete, cântă la vioară un muzicant cu pălărie și palton, ajuns aici fix din mijlocul carnavalului de la Veneția, plin de culori pe cizme.

 

O piesă cu totul imprevizibilă care parcă există în mod neoficial printre celelalte este un mic tablou cu un roșu înrămat, care parcă îți șoptește suprarealist ceci n'est pas un rouge. Exact. Un tub de roșu, uscat, dezbrăcat de partea metalică, pus la loc privilegiat în mijlocul unui dreptunghi alb, care se află și el în mijlocul unui dreptunghi verde acvatic. „Să nu mă mai acuze ăștia mai tineri că nu sunt avangardist”, explică Dan Crecan.

 

„Trebuie să știi ce e culoarea”, mai spune el în momentul în care fac o observație despre felul special în care o folosește. „Pictura tre' să fie în primul rând culoare. Poate și idee, dar mai puțin.”, completează. 

 

Expoziția din toamnă va conține și o colecție de tablouri cu grădini sălbatice. Va fi „un brâu” de grădini, după cum mărturisește pictorul și, desigur, vor fi prezente toate temele care fac un tablou de-al lui să fie recunoscut din prima: biblioteca, păsările, peștii, ardeii iuți, florile, obiecte pline de simboluri, concepte din câmpul simbolistic al divinității și bisericii sau „Podul Măriei Duma”. 

 

***

 

Gata. Atât și mai mult nu. Deocamdată, doar câteva detalii în imaginile de mai jos. Pentru că restul, live, în 23 septembrie, când va avea loc Evenimentul. Peste 60 de tablouri - dintre care unele au fost deja expuse în acest an la Framm's - și un album aniversar, realizate de Dan Crecan, vor fi expuse la etajul 2 al muzeului. Pentru că, așa cum știți deja, anul acesta Dan Crecan a împlinit 60 de ani și sărbătorește! 

 

 

{fcomment}

 



Cea de-a treia ediție a Festivalului Intregalde Folk va celebra, anul acesta, nu doar cultura folk, ci și împlinirea a 25 de ani de la evenimentele din Piata Universității, la care o parte din organizatori și artiști au participat personal. Festivalul va avea loc între 8 si 12 iulie 2015, în satul Ivăniș, comuna Întregalde, județul Alba.

 

Noutatea acestei ediții constă în organizarea unei seri speciale care va fi dedicată evenimentelor din Piața Universității din 1990. Organizatorul festivalului, Stelian Maria, a luat parte personal la aceste evenimente înainte de a emigra în Suedia, unde a pus bazele acestui festival.

 

Stelian Maria, Vlad Galis și Dr. Barbi, care au fost împreună în balconul Universității în timpul “golaniadei”, vor susține pe 9 iulie, de la ora 22:00, recitalul live unplugged “Remember -Piata Universității - 25 de Ani - EROII NU MOR NICIODATĂ!”. Artiștii vor readuce publicului cântecele “huliganilor” care au răsunat în ”tribuna democrației” în acea perioadă, înainte ca manifestația anticomunistă să fie oprită brutal de politicienii acelor vremuri. ”Ediția de anul acesta este dedicată victimelor Pieței Universității 1990. Vor vorbi prin vocile noastre, sunt 25 de ani de-atunci”, declară Stelian Maria.

 

Ca și până acum, Întregalde Folk 2015 încurajează arta și turismul rural în regiunea Întregalde, o zonă locuită a munților Apuseni în care natura a fost păstrată aproape intactă. „Această tabără a menestrelilor a reușit în doar două ediții să reașeze un mic sat, aproape părăsit, pe harta României și a Europei. Sperăm să redăm zonei oamenii pe care îi merită”, spune Stelian Maria. Corturile, artiștii din România și din afara ei, mâncarea la cazan, plăcintele coapte la foc de lemn, drumețiile după ciuperci, fructe de pădure și plante medicinale, jocurile pentru copii și focurile de tabără vor fi prezente la Întregalde Folk, ca în fiecare an. Nu vor lipsi nici concertele de folk, jazz și blues, nici concursul de interpretare pentru începători și avansați.

 

Concertele din acest an vor fi susținute de: Glenn Silverious John (Pakistan), Emeric Imre, Raluca Cismaru, Daniel Făt, Oana Dragomir, Felicia Pop, Nelu Pitic cu Daniel Julean și ”Trupa de serviciu”, Adi Mitescu, Daniel Oprița și Puiu Bretoiu, Denisa Moga, Ștefan Rareș Capătă, Cristi Bordaș și Laura Gaspar, Barock Group, Vlad Galis, Dr. Barbi, Stelian Maria, Flaviu Tuliciu, New Levites, Nicu Zotta, Cătălin Ungureanu, Tituș Constantin, Cătălin Stepa, Adi Beznă și Florin Thomits.

 

Concursul de interpretare, cu cea mai mare valoare a premiilor din ultimii ani, va fi împărțit în două secțiuni: Începători și Avansați. Participanții vor fi selectați în urma unei preselecții organizate pe 8 iulie, la ora 17:00. La concurs pot participa orice artişti folk care cântă individual sau în trupă, indiferent de vârstă. Aceştia se pot înscrie în preselecţie la fața locului sau online, până pe data de 5 iulie (cu nume, prenume, vârstă, oraș și un nr. de telefon al părinților în cazul participanților minori), la adresa: Această adresă de email este protejată de spambots. Trebuie să aveți JavaScript activat ca să o puteți vedea.. Nu există taxă de înscriere.

Premiile, cu o valoare totală de peste 5.500 lei, au fost denumite după artiști renumiți și după cele mai cunoscute atracții naturale ale zonei Întregalde. Acestea constau în:

 

Categoria Avansați:

Premiul I “Întregalde Folk” - 1000 lei

Premiile ”Alexandru Zărnescu”, ”Tatiana Stepa”, ”Florian Pittiș” și ”Valeriu Sterian” - 400 lei fiecare

Premiile ”Anda Călugăreanu”, ”Gil Ioniță”, ”Nicu Vladimir” - 200 lei fiecare

Categoria Începători (copii)

Premiul I ”Întregalde Folk” - o chitară Ibanez IJV50 JamPack Quick Start în valoare de 700 lei

Premiul ”Cristian Pațurcă” - 250 lei

Premiile ”Emilian Onciu”, ”Ivăniș” și ”Poiana Narciselor” - 200 lei fiecare

Premiile ”Huda lui Papară”, ”Găldioara” și ”Cel mai tânăr concurent” - 150 lei fiecare

Pensiunea Cetatea Caraiman, din Bușteni, va oferi cazare gratuită timp de două nopți pentru fiecare copil care va trece de preselecție și pentru părinții acestuia.

 

DETALII ORGANIZATORICE (LOCALIZARE, CAZARE, ALIMENTE):

Localizare: Festivalul se va desfăşura în satul Ivăniş, comuna Întregalde, judeţul Alba. Este o zonă retrasă de munte, fără iluminare stradală sau semnal la telefon (cu excepția rețelei Telekom, fosta Cosmote). Participanții sunt încurajați să aibă la ei haine groase, de seară, pelerină de ploaie, lanternă și bocanci. Drumul este asfaltat până la locația festivalului.
Coordonatele GPS sunt:
Latitudine, longitudine:
46.2268997, 23.3810379
N46° 13.614', E023° 22.8623'

Cazarea se poate face la cort, contra unei taxe de camping de 10 lei/noapte, la locația festivalului. De asemenea, în apropiere se află tabăra Roica, cu 60 de locuri de cazare și sală de mese. Detalii și rezervări pentru tabăra Roica, aici.

 

Alimente: organizatorii vor pregăti mâncare la fața locului (supă de pui asiatică, ghiveci suedez, clătite cu dulceață și frișcă, frigărui, hot-dog, sandvișuri, mici, cafea), însă participanții sunt invitați să își aducă și propriile alimente. La câțiva kilometri de locația festivalului există două chioșcuri cu alimente, țigări și băuturi.

 

Organizatori: Stelian Maria în colaborare cu Asociaţia pentru Promovarea Serviciilor de Turism şi Agrement

 

Sponsori: Stelian Maria, Emil Marian, DoF Studio, trupa Barock, pensiunea Cetatea Caraiman.

 

Vă aşteptăm cu drag,

Echipa Întregalde Folk:

Stelian Maria
Alexandra Oniţa
Costin Brănescu
Vali Zăvoianu
Daniel Cismaru
Alina Muşătoiu

 

Detalii la:

Stelian Maria, e-mail: stelian_maria@yahoo.se

Alina Muşătoiu, e-mail: Această adresă de email este protejată de spambots. Trebuie să aveți JavaScript activat ca să o puteți vedea.

www.facebook.com/FestivalIntregaldeFolk
www.intregaldefolk.apsta.ro

- copy/paste -

Cred că m-am reconvins de o chestie cu ocazia Skirt Bike III. Vreau să spun, cu proaspătă reconvingere, că Soarele nu are un loc bătut în cuie în acest univers. El apare și strălucește de unde vrea. Și azi, pentru că s-au adunat atâția oameni cu chef de joacă la un loc, Soarele o fi fost în rezonanță, o fi zis Haida! și și-a dat drumul la ghidușii. 

 

Să vă povestesc. Azi - sâmbătă, 27 iunie 2015 - la Alba Iulia a avut loc a treia ediție a paradei bicicletelor chic - Skirt Bike. Știind din anii trecuți cât de plăcută poate fi plimbarea în cârd pe două roți, cu trâmbițe, baloane, flori, fete și băieți prin Cetate și pe Bulevard, am străbătut chiar azi peste 250 km de drum înapoi spre Alba Iulia, ca nu cumva să o ratez. Și am ajuns fix înainte să înceapă. 

 

Nici nu-mi trag bine sufletul, că pe la 17.20, cârdul colorat al bicicliștilor cu și fără skirts era deja chiar consistent. (Am aflat apoi de la organizatoare că au fost vreo 180 și ceva de persoane. Nici la proteste nu ies atâția oameni în Alba Iulia - ha, ha, nu m-am putut abține.) Traseul urma să fie același ca și anul trecut: Parcul Unirii - strada Cloșca - Bulevardul Transilvaniei - Șanțurile Cetății - Framm's.

 

Organizatoarele - Iulia, Cristina și Cipriana - au suflat o dată tare în fluierici și au început să adune alaiul la un loc, prin câteva ture de încălzire în cerc, prin Piața Cetății. Atât de pătrunzător a fost sunetul fluiericilor încât lucrurile au început să se miște imediat. Aceeași secundă a fost un multiplu semnal, pentru că, iată, instant a intrat în joc și Soarele, liniștit și bine dispus până atunci, brusc dramatic și poznaș. A făcut un spoof și a dispărut pur și simplu.

 

Și a început o ploaie de în nici 300 m cârdul cel colorat s-a simțit nevoit să facă o pauză pentru a se adăposti și s-a separat în două cârduri mai mici. Unul a ales să se aștearnă sub un copac și celălalt sub cupola de la intrarea în catedrala ortodoxă. Nicio problemă. Cuibăriți alături de bicicletele împodobite, fetele și băieții erau bine dispuși și râdeau în hohote, în ploaie, sub copac. Jocul Soarelui părea chiar amuzant.

 

În câteva minute, s-a pornit din nou pe traseu. Ploaia s-a liniștit și ea. O coloană lungicică, cu oameni de toate vârstele, mulți adolescenți și tineri dar și mult mai mulți părinți și chiar bunici cu copii. O plimbare plăcută și liniștită (ca stare, nu ca sonor, că trâmbițele vesele nu au tăcut nicio secundă). La un moment dat, pe traseu, două fete vorbeau, că „parcă nu e așa distracție ca în anii trecuți”. Într-adevăr, față la cele două ediții anterioare, s-a simțit o diferență de puls și chiar de „conținut” am putea spune, pentru că am constatat cu o oarecare întristare și niște absențe care au făcut ca grupul să fie poate mai puțin senzațional ca în anii trecuți. Dar timpul trece repede și ne revedem la vară, și mai și. Plus că duminică se reia toată treaba cu un picnic în parcul dendrologic.

 

În sfârșit, să revenim la chestia cu Soarele, că tot i-am dibuit schema. Bref, când nu e pe cer și își cedează locul norilor și picăturilor de apă, Soarele se joacă. Se mută în locuri lui secrete și strălucește. Din inimi, cu reflexii pe fețe și scântei în ochi de oameni veseli care iubesc viața. Nu știu dacă din aceste locuri ale sale secrete Soarele bronzează, dar de încălzit, știu sigur că încălzește. 

 

PS. Aceste trei fotografii au fost luate de pe Facebook Alba Iulia by GDO. Puteți vedea o pseudo-galerie foto-video, făcută în mers de pe bicicletă, și pe Facebook Abnews.ro.

 

{fcomment}

Într-o seară de vară-o vioară cânta,/Aici lângă inima mea – sunt versurile unei romanțe cu care Consiliul Județean Alba, Biblioteca Județeană ”Lucian Blaga” Alba, Uniunea Scriitorilor din România, filiala Alba-Hunedoara doresc să vă invite la cafeneaua culturală a lunii iunie, adică la o Romanță pentru fiecare. Așadar, vă așteptăm joi, 25 iunie 2015, ora 18,00, în foaierul Casei de Cultură a Sindicatelor din Alba Iulia, partenerul nostru de încredere, să-i aniversăm pe ROMI ADAM, GHEORGHE ANGHEL, GHEORGHE DĂNCILĂ și ILIE FURDUIU, să aflăm mai multe despre volumele nou-apărute ale scriitorilor GHEORGHE DĂNCILĂ și IRONIM MUNTEAN și să ne bucurăm împreună de frumoasele romanțe oferite de MARINELA POPA și NEW WAVE TRIO.  

- copy/paste -

Pagina 1 din 2
JoomShaper