În 29 iunie, Primăria Alba Iulia decide să cumpere niște pachete software de protecție antivirus, pentru calculatoarele și serverele din instituție. Prin deja obișnuita achiziție directă, că asta e aia mai rapidă. Se merge pînă la Infor Grup de unde se cumpără niște antiviruși, nu mulți, în valoare de 2.683 RON.
Apoi se mai merge și pînă la Ager Business Tech SA din București, de unde se mai cumpără niște pachete din-astea cu software antivirus în valoare de 14.451 RON.

Info Grup este o firmuliță din Alba, probabil că ați auzit de ea, care pe lîngă munca la privat mai obișnuiește, din cînd în cînd, să se lipească și la contracte cu instituțiile publice.

Ager Business Tech SA este o firmă ceva mai importantă, al cărei nume este legat și de dosarul Microsoft, fiind cea care a intermediat vînzarea licențelor către Nuclearelectrica sau către Televiziunea Română. Bașca, firma este controlată de Bogdan Savin, al cărui grup de firme a realizat și celebrele vînzări a 1.500 de Solența și 6.000 de Logan-uri către Poliția Română, într-o perioadă cînd pe la șefia Ministerului de Interne s-au perindat Vasile Blaga, Ioan Rus sau Cristian David (n. Troacă).

Acum, poate că nu-s cel mai în măsură să-mi dau cu părerea pe tema asta, că eu unul mă dau pe net de pe un Mac, iar la ăsta nu există viruși. Știu însă, for a fact, că e plin internetul de verisuni moca cu programe antivirus și că multe dintre ele își fac treaba la fix. Mai apoi, m-am uitat puțin la cîteva magazine online, nu dăm nume, și am văzut o sumedenie de pachete antivirus. Cele mai scumpe erau la sub suta de euro. Iar astea erau pentru doi sau trei utilizatori și cu licență pe doi ani. Sigur, erau o grămadă și la 10, 15 sau 20 de euroi, dar știm cu toții că instituțiile publice-s prea sărace să cumpere chestii ieftine. Or, dacă luăm în calcul prețurile de pe net, precum și faptul că Primăria Alba Iulia are undeva la 300 de angajați, cu tot cu tanti care curăță scrumierele, ies niște antiviruși cam scumpi, zic eu.
Sigur, la ce execuții financiare au loc în Primărie, treaba asta pare așa, un fel de pistor cu apă. Dar poate că, cine știe, Primăria Alba Iulia,fiind o instituție mai specială, cu oameni speciali, e atacată numai de viruși speciali, caz în care  se chiar impuneai 4.000 de euroi pentru sistemele de protecție. Mai ales că, fiind achiziționate de la firma lui Savin, e probabil vorba de niște pachete speciale, care te apără și de virușii ăia răi, de la DNA.

{fcomment}

Duminică de duminică, cîteva sute, uneori chiar mii de oameni din Sebeș se adunau în parcul din fața Primăriei, de unde se pornea în marș spre sediul Kronospan. Săptămînă de săptămînă oamenii își manifestau nemulțumirea față de poluarea orașului și cereau intervenția autorităților publice. Nu de puține ori, numele primarului Alexandru Dăncilă era strigat de oamenii iar prezența lui - cu explicații - era cerută de oameni. Degeaba. N-a existat manifestație publică la care Primarul, ori vreun reprezentant al său, să participe. Ba chiar, în cazul unui protest, Primăria a aprobat traseul pe care manifestanții aveau să-l parcurgă cu cîteva mici modificări, în sensul că traseul a fost modificat în așa fel încît coloana de manifestanți să nu treacă prin fața casei lui Dăncilă.

Iar cînd, sub presiunea străzii, a încercat să simuleze implicarea, cînd i-a chemat pe medicii de familie din Sebeș la o întîlnire cu cei de la Kronospan, totul s-a transformat într-un mare fiasco. Pentru că la întîlnire - una publică - au venit și consilieri locali, dar și reprezentanți ai ONG-urilor, cei de la Kronospan au refuzat să mai vină și totul a fost un mare fîs.
Totuși, în tot tumultul acelei perioade, Primarul Dăncilă nu a stat cu mîinile în sîn. Printre două comunicare și promisiuni, omul a pus-o și de cîteva mici cumpărături, strategic direcționate.
În 4 aprilie, Primăria Sebeș cumpără niște servicii de publicitate în media scrisă, de la SC UNIREA PRESS SRL - achiziție directă - în valoare de 13.790 lei.
Cîteva săptămîni mai tîrziu, pe 28 aprilie, Primăria Sebeș mai cumpără și niște servicii de publictate media audio, tot prin metoda achiziției directe, de la SC Nichi Media SRL, în valoare de 16.000 lei. Nichi Media SRL deține Radio Orion Sebeș.

Acum, desigur, e posibil ca achizițiile acestea, care nu-s nici primele și nici ultimele, să fie pur întîmplătoare. E posibil și ca Primăria Sebeș să fi avut o nevoie urgentă de publicitate. Probabil că, la Sebeș, un oraș în care nu există șomaj, e o concurență acerbă chiar și pe piața Primăriilor. Căci, în democrația asta nu se știe cînd oamenii se satură de serviciile tale și apelează la o altă primărie. Sau un alt primar. Iar în piața media a anului 2015, cu 3-4 mii de euroi îți poți cumpăra o grămadă de reclamă. Bunăvoința editorială e bonus.

{fcomment}

Pentru că nu mai face față celor peste 400.000 de turiști-statistic pe care-i numărase Nicolaie Moldovan, city-managerul cu doctorat în studiul solurilor agricole, Primăria Alba Iulia a decis înființarea unui Centru de Informare Turistică, undeva în Ravelinul Sfîntul Mihail din șanțurile Cetății, într-unul dintre spațiile rămase libere după marea împărțeală între fii, fiice, pile și alte cumetrii ale angajaților și șefilor din instituție.
Desigur, ideea unui Centru de Informare Turistică e bună și chiar necesară, în condițiile în care Alba Iulia vrea să devină un punct semnificativ pe harta turistică.
Conform blogului site-ului Primăriei, toată investiția se ridică la suma de 630.000 de lei, dintre care 55.632 sînt bani de la bugetul public, restul fiind fonduri europene prin cadrul POR.
Ei bine, ce să vezi surpriză, în 29 mai, Primăria Alba Iulia semnează un contract - atribuire directă, cum altfel? - în valoare de 114.066 lei, pentru achiziția de mobilier necesar dotării respectivului Centru. Fericitul cîștigător e firma Florida Gold SRL din Alba Iulia.
Sigur, nu vrem să fim cîrcotași, dar 114.000 de lei e undva la peste dublu față de 55.632, cît ziceau cei din Primărie că e contribuția de la bugetul local. În plus, nu vi se pare cam ciudat ca doar mobilierul să coste aproape 20% din toată investiția? Și, mai mult, ce fel de mobilier pentru un Centru de Informare Turistică ajunge la suma asta? E din aur? Și de ce, dacă acel Centru e planificat spre a fi deschis la anul, s-a cumpărat mobilierul încă de pe acum?

{fcomment}

Achiziția directă e un fel de mamă a dedicației, în materie de contracte cu instituțiile publice. Nu faci licitație, nu te întreabă nimeni de ce, cît, cum, și nici nu riști să vină cineva nedorit cu o ofertă mai bună, ori să îți conteste alesul de la care faci cumpărătura. Nu, nene, pur și simplu iei carnetul de cecuri, te duci la cine vor mușchii tăi și dai cu bani în ei.
Uneori se întîmplă însă ca banii atribuiți direct să aibă, pe lîngă fericirea directă a încasarorului, și un beneficiu indirect pentru comunitate. Spre exemplu, anul trecut, pe la finele lunii iunie, Primăria antama niște servicii de tratamente fitosanitare pe raza municipiului Alba Iulia. Totul pentru o nimica toată de 126.827 lei, bani ajunși în conturile SC Coral Impex SRL.
Desigur, despre Coral Impex SRL ați mai auzit, că doar e o firmă abonată și parteneră a instituției în care Hava taie și spînzură. Adicălea, nu doar că de niște ani buni încasează contracte pe bandă rulantă, și vorbim despre milioane de lei, pentru fel și fel de lucrări fitosanitare ori deratizări ori alte chestii, dar firma se “lipește”, în calitate de partener/sponsor, la fel și fel de acțiuni puse la cale de municipalitate. Căci, vorba aia, încurcate sînt căile parandărătului.
De altfel, Coral Impex e un fel de firmă abonată la o grămadă de administrații portocalii de prin țară, decolorate acum la galbenul liberal, iar în Alba Iulia lipeala dintre firmă și municipalitate ar fi fost făcută de fostul consilier local Monica Pop. Asta dacă e să ne luăm după ce zice gura tîrgului. Important e însă că băieții sînt aici și că încasează la greu, după care mai și susțin cu mici sponsorizări evenimentele și cîmpeneștile municipalității.
Pe de altă parte, însă, dacă trecem peste micile contracte atribuite direct, cum e săat de 126.000, ori peste cele de sute de mii de euro cîștigate la licitații cu cîntec, putem totuși trace o concluzie, și una pozitivă chiar: din moment ce se duc atîția bani pe tratamente fitosanitare, pe îngrijitul și bibilitul arborilor, e clar că Alba Iulia e un imens parc, un fel de oază de verdeață în rîndul orașelor. Iar defunctul Parc Cuztozza e o mărturie vie a acestui fapt.

{fcomment}

Fesitivalul Roman Apulum e unul dintre cele mai mișto evenimente ce au loc în Cetatea Alba Carolina. Sigur, nu e o chestie originală, nu e vreo idee strălucită a administrației publice, precum apa caldă sau mersul pe jos, pe care Hava și Nicolaie “pedologul” Moldovan par a pretinde să le fi inventat în urbea asta, dar e un eveniment care arată bine și care, dacă am avea turiști, chiar i-ar ține în loc, cu ochii mari și gurile căscate. Costume, spectacole de reenactment, soldați romani, gladiatori, daci, tras cu arcul, ulii dresați și mai toate pe care acel grup de pasionați de istorie le realizează în Festival arată excelent.
Atît că, fiind la Alba Iulia, orice pas în față, în materie de evenimente, are la bază un șut în cur dat bugetului local. Căci, în timp ce acea mică armată care pune în scenă tot Festivalul o arde mai mult voluntar, niște bugetofagi cu centura neagră în ciupeală se agață cu dinții de firmiturile pe care Hava le aruncă de la masa lui de big-boss al orașului.
Spre exemplu, Festivalul Roman Apulum are un site. Pardon, are plătit un site, căci el - la ora la care scriu textul ăsta - nu există. Dar e în chinurile facerii, se pare. Căci, deși realizarea site-ului a fost antamată în 23 aprilie, cu vreo zece zile înainte de începerea Festivalului Roman Apulum, lucrurile par a se mișca mult mai lent în online. (Later edit: intre timp am găsit site-ul. El se numește www.festivalulromaapulum.ro.) Mult mai lent decît am crede noi. Și, evident, mult mai scump decît am crede noi și decît o zice piața. Pentru niște “servicii de proiectare grafică si realizare site web pentru Festivalul Roman Apulum”, Primăria Alba Iulia a decis să dea fix, dar fix 7.976,65 lei. Cum s-a ajuns la suma e, pentru noi, și pentru toți oamenii normali, un mister. Oricum, important e că banii au fost dați iar realizarea site-ului antamată. Asta deși nu e făcut încă. Și deși prețul ăsta (am verificat și noi niște zeci de oferte online) e umflat cu pompa mai ceva ca ego-ul primarului. Așa, de vreo 5 ori mai scump decît cele mai de multe oferte din online, alea pentru site-uri deștepte, făcute în mod profi, cu tot ce trebuie, căci realizarea unui simplu blog începe de pe la 100 de lei. Dar, trebuie să luăm în calcul și prestatorul, SC Creative Design SRL, care e o firmă deținută de Lucian Craiu, un băiat care face ce face și se lipește de banul public al Primăriei ori Consiliului Județean Alba mai ceva ca rahatul de papucii unui norocos ieșit la plimbare.
Desigur, dacă în comparație cu prețurile pieței acest contract, pentru realizarea unui site de prezentare al unui Festival, e umflat al naibii, prețul e totuși unul mic în comparație cu alte mărețe fapte de făcut căcatul praf în online, marca Mircea Hava. Căci, să nu uităm, oamenii din Primărie, aceste genii financiare ale bugetului local, au dat peste 20.000 de euroi pentru un obosit de blog turistic al orașului. Tot unei firme prietene, cum am mai scris noi aici.
Dar, pentru că nu se putea ca Lucian, acest Craiu internetului și lucrărilor pe bani publici, să rămînă de fraier, cu un simplu contract, amețit în comparație cu altele, primarele Mirciulică i-a mai băgat în pușculiță 2.500 de lei pentru “servicii de machetare broșură evenimente alba iulia events 2015”. Adică o nimica toată de 2.500 de lei, ca să facă eu un fel de afiș în miniatură cu lista chermezelor publice. Plus încă vreo 7.800 de lei pentru niște “servicii de informare si publicitate pentru proiectul centrul national de informare si promovare turistica”, toate contractele atribuite în mod direct. Căci, pana mea, de-aia faci un centru de informare și promovare, ca să dai bani unui mic specialist în ciupeală, să-ți promoveze centrul de promovare. OMFG.
Oricum, se putea și mult mai rău. Adică, ar fi existat și varianta ca Primăria să dea un contract firmei lui Danil Sabău, care să scoată ea, de undeva de sub fundația Muzeului Principia, ori de sub Piramida Pitică, un site vechi de peste 2.000 de ani, pe care să-l restaureze cu doar cîteva milioane de euroi. Pe bune, ar fi avut Festivalul Roman Apulum cel mai bestial site de prezentare.

{fcomment}

Există, undeva la marginea orașului Alba Iulia, pe un deal spre pădure, un “parc dendrologic”. Acum, că dendrologia e știința care se ocupă de studierea arborilor iar chestia asta în care Primăria Alba Iulia a băgat niște milioane bune de euroi nu e studiată de nimeni, contează mai puțin. Cum, la fel, tot puțin contează și ideea în sine, genială de-a dreptul, de a “crea” un parc în pădure. Ce contează, cu adevărat, e că Primăria Alba Iulia și Mircea Hava au bifat la categoria “eco” și “spații verzi”, ba chiar au avut și un motiv numai bun de spart nitște milioane de euroi. Căci, normal, să amenajezi un parc în pădure costă un purcoi de bani. Mai ales cînd are și un nume așa, care sună bine, de mai că ai zice că Hava a pus mîna pe o carte la viața lui și a citit și altceva decît șeptari, ași sau dame.
Ei bine, dacă tot au băgat un purcoi de bani în parcul ăsta din pădure, se cădea să facă și o fîntînă, un fel de Fontana di Trevere, marca Primăria Alba Iulia, că doar nu era să care apă cu mașinile pînă acolo. Prin urmare, pe la mijlocul verii trecute, Primăria Alba Iulia a semnat un contract, prin minunatul procedeu al achiziției directe, în valoare de 120.033 RON, cu SC Siron SRL din Alba Iulia. Obiectul contractului a fost “lucrări de foraj pentru amenajare puț apă potabilă la obiectivul - Valorificarea resurselor turistice naturale în Zona Mamut, Parcul Dendrologic Dr. Ioan Vlad - Valea Popii”.
Prin urmare, dacă ne gîndim la milioanele de euroi băgate în Parcul Dendrologic, ori la faptul că a fost dotat și cu o fîntînă de 120.000 de lei, s-ar putea ca ăia 400.000 de turiști cu care se lăuda Mircea Hava în advertoriale plătite și mascate în “reportaje” de presa atîrnată, turiști pe care nimeni nu i-a văzut de fapt, să fi fost toți ascunși pe Mamut, în parcul din pădure.

{fcomment}

Achiziția directă e un fel de mamă a dedicației în materie de contracte cu instituțiile publice. Nu faci licitație, nu te întreabă nimeni de ce, cît, cum, și nici nu riști să vină cineva nedorit cu o ofertă mai bună ori să îți conteste alesul de la care faci cumpărătura. Nu, nene, pur și simplu iei carnetul de cecuri, te duci la cine vor mușchii tăi și dai cu bani în ei. Iar la cum se fac achizițiile în Primăria Alba Iulia, e clar că și o blondă cu fițe, ce apare în ziarele tabloide, n-ar fi avut un așa succes la shopping, dacă i-ar fi dat cineva bugetul pe mînă.

Numai că, așa cum se îmtîmplă cu orice cheltuitor prin excelență, cum e și cazul primăriei Alba Iulia, cheltuielile încep să se adune, una cîte una, iar în final se ajunge la un fel de mare gaură care, nu vă gîndiți, nu-i afectează prea mult pe cei care adiministrația, căci e vorba de datorie publică. Ba chiar, o astfel de datorie publică se poate transforma într-un motiv numai bun pentru a o trimite, din nou, pe blonda din primărie la cumpărături. Iar în data de 19 septembrie 2014 a a ajuns pînă al VMB Partners din București, cărora le-a lăsat în cont suma de 130.000 RON, fix, pentru niște servicii de consultanță financiară privind managementul datoriei publice. Iar oamenii de la VMB Partners sînt o firmă serioasă, recunscută în special în intermedierea de credite. Deci, nu de stopat cheltuitul.

Și, cu așa asistenți în managementul datoriei publice, blonda de la departamentul shopping a fost rugată să facă și puțină curățenie pe la locul de spart al banilor. Dar cum, draga de ea, nu se pricepe la așa ceva, a apelat la serviciile Total Cleaning SRL din Alba Iulia, cu care firma a semnat un contract - achiziție directă - pentru servicii de curățenie la grupruile sanitare amenajate pe latura de Vest a Cetății. Totul pentru o nimica toată de 96.000 de lei. Să fie bine.

{fcomment}

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi fost bani de cheltuit nu s-ar fi povestit despre cum sînt ei sparți pentru promovare, un proiect numit TUTUR. Ce înseamnă acest TUTUR? Păi, dacă apelăm la dicționarul explicativ al combinațiilor cu bani europeni și nu numai, editat de Primăria Alba Iulia, TUTUR ăsta e un fel de “rețea pilot focusată pe activități temporare ca instrumente de regenerare urbană”. Știm, sună exclusivit, la fel ca o sticlă de Château Mouton Rothschild din ’49, și chostă chiar mai scump.
Ei bine, într-o minunată zi de 24 februarie 2015, Primăria Alba Iulia a decis să achiziționeze niște servicii de promovare pentru proiectul ăsta, TUTUR. Căci trebuie, e musai chiar, să se audă despre el, chiar dacă în afară de niște plimbări prin străinătățuri nu s-a făcut absolut nimic. Asta dacă nu punem la socoteală faptul că jnapanii bugetofagi din Primăria Alba Iulia au vrut să înfigă steagul TUTUR într-un teren de volei făcut de niște tineri, la inițiativa și pe banii lor, chestie despre care puteți citi mai multe aici.
Dar, cum ziceam, pînă și nimicul trebuie promovat, astfel că 26.885 de lei vor merge pe servicii de promovare, direct și imediat, la firma Studio FX SRL din București. Căci ei sînt fericiții cîștigători ai contractului prin atribuire cu dedicație, pardon, atribuire directă.
Cum va reuși firma asta cu doi angajați să promoveze un proiect în cadrul căruia regenerarea urbană prin activități temporare s-a rezumat la faptul că, temporar, niște unii de prin Primăria Alba Iulia au participat în programul de turism bugetar, nemaiconsumînd astfel, pentru o perioadă, oxigenul de pomană, rămîne de văzut.
Important e că oamenii din Primărie pot bifa o acțiune, fie ea și de cheltuială, în acest proiect TUTUR. Căci de bani, nefiind ai lor, e clar că-i doare-n șnur.

{fcomment}

Achiziția directă e un fel de mamă a dedicației în materie de contracte cu instituțiile publice. Nu faci licitație, nu te întreabă nimeni de ce, cît, cum, și nici nu riști să vină cineva nedorit cu o ofertă mai bună ori să îți conteste alesul de la care faci cumpărătura. Nu, nene, pur și simplu iei carnetul de cecuri, te duci la cine vor mușchii tăi și dai cu bani în ei. Iar la cum se fac achizițiile în Primăria Alba Iulia, e clar că și o blondă cu fițe, ce apare în ziarele tabloide, n-ar fi avut un așa succes la shopping, dacă i-ar fi dat cineva bugetul pe mînă.

Ca oricărei blonde ieșită la cumpărături cu un card nelimitat, blondei din Primăria Alba Iulia, cea care se ocupă de achizițiile directe, îi place scump. Căci, vorba aia, Primăria Alba Iulia e prea săracă să-și cumpere lucruri ieftine.
Prin urmare, în 22 octombrie, blonda din Primărie a mers pînă al SC Tipo-Rex, celebra firmă a domnului Ciucă, specializată în contracte cu instituțiile publice, și a achiziționat o Multifuncțională Konica Minolta Bizhub C224e, cu deosebita sumă de 33.200 RON (vezi foto). De ce a costat atît? Păi, e multifuncțională și, probabil, e în variantă roz. Căci, dacă blonda din Primărie, responsabilă cu achizițiile directe, ar fi căutat, să zicem, pe e-mag, ar fi găsit același lucru, dar fix aceeași multifuncțională, cu 13.000 de lei. Adică, cu doar vreo 20.000 de lei mai ieftin. Dar, vorba aia, la e-mag era prea ieftin, prea ca la țară.

Mai apoi, dacă tot era zi de shopping și tot ajunsese în vitrina celor de la Tipo-Rex, blonda din Primărie a decis să cumpere încă o Multifuncțională Konica Minolta Bizhub C224e + sorter, doar echipament de fotocopiere și tipărire offset, cu 19.000 de lei.

Așa, ca să fie bine. Căci, cum ziceam, cel mai sigur drum spre succes și profit, în afacerile cu statul, e achiziția directă.

{fcomment}

Inițial voiam să scriu chestia asta în cadrul grupării “Alba Iulia - oraș amanetat”. Pentru că, printre asocierile în participațiune semnate de Primăria Alba Iulia se află și contractele astea, pentru panouri publicitare, semnate cu Independent Media și cu Add Out. Restul panourilor publicitare, care mai sînt prin Alba Iulia, sînt date la licitație. Sau în chirie. Doar astea sînt asociere în participațiune, 20 la Independent SRL respectiv 7 la Add Out SRL. Mai apoi am zis că, pînă la urmă, nici nu are rost să scriu, că nu prea e un subiect aici, în sensul în care nu-s date chiar moca și, în comparație cu orice altă concesiune, să plătești 40 de dolari/euro sau 50 de euro pe un metru pătrat nu-i chiar șmenațiune. Da’ apoi am zis să întreb și ce contracte le-a mai dat iubita noastră primărie firmei ăsteia, Independent. Și-am aflat. Apoi, cu datele astea m-am dus și am povestit cu Claudiu Makkai, patronul firmei. Iar rezultatul e că cineva minte. Că Primăria minte. Boon, dar să purcedem spre minciună și adevăr, care or fi ele.
În anul 2006 este semnat contractul cu nr. 9341 între SC Independent și Primăria Alba Iulia. O asociere în participațiune. Prin contract, Independent primea mai multe spații pe care să-și amplaseze panouri publicitare. Vreo 7 inițial. Ulterior, în 2008, contractul este modificat printr-un adițional iar astăzi Independent are 19 asemenea locații. Cel puțin așa zice Primăria. Pentru chestiile astea Primăria beneficia, prin contractul de asociere, de plata unei chirii de 40 de dolari pe lună pentru fiecare locație, plus posibilitatea de a amplasa afișe publicitare pe panourile respective ori de cîte ori are nevoie. La fel, așa zice primăria, legat de preț. Insist pe acest “așa zice Primăria” și o să vedeți mai la vale de ce.
În data de 6 august 2007 este semnat contractul cu nr. 20.830 prin care Independent mai primește un spațiu pentru amplasarea unui nou panou, de data aceasta electronic. Același sistem, aceeași asociere în participațiune, numai că, de data asta, fiind vorba de un panou electronic, Primăria beneficia, prin contract, de 300 de ore de publicitate moca pe an.
L-am întrebat pe Claudiu Makkai cum de s-a ajuns la un astfel de contract, iar el mi-a răspuns, senin, că așa se făceau pe vremea aia. Că cei de la Primărie i-au propus o astfel de variantă, de asociere în participațiune, iar el a cerut doar să nu plătească mai mult decît alții. Dar voi aveți 40 de dolari, în timp ce alții au 50 de euro, zic eu. Nu, îmi zice el, avem 40 de dolari pentru 10 panouri și 40 de euro pentru altele. Deja era clar. Cineva mințea, iar din ce îmi zicea Makkai, Primăria era mincinoasă. Ca să-mi demonstreze că prețul nu e unul care să-i favorizeze, sună la un amic, de la o firmă concurentă. Pune pe speaker iar omul ăla zice că ei plătesc, per panou, 20 de euro chirie. Mdap. Dar ultimele, scoase la licitație, s-au dat cu 100 de euro. Da, știu asta, îmi zice Claudiu, că am luat și noi unul așa.
Acum, mai e aici o chestie. Claudiu Makkai zice că cei din administrația locală i-au sugerat varianta asta a asocierii în participațiune. Dar, ce să vezi, în dosarul lor există o scrisoare de intenție trimisă de Claudiu Makkai către Primărie și nu invers. Adică, nu Primăria a mers la Independent să le propună chestia asta, ci invers. Și citez din scrisoare:
Prin prezenta scrisoare de intenție propunem municipalității Alba Iulia încheierea unui contract de asociere în participațiune în vederea exploatării în comun a acestor panouri. Astfel, prin asociere, Primăria municipiului Alba Iulia va avea posibilitatea ca la nevoie să expună pe aceste panouri printuri de promovare a unor evenimente importante de genul Zilele Municipiului Alba Iulia, Ziua Națională a României etc cu titlu gratuit” (vezi poză)
Deci, pare destul de clar cine a avut ideea asocierii în participațiune, nu? Asta ca să nu mai zicem și de faptul că, așa cum se vede în poză, pe lîngă propunerea tentantă, legată de publicitatea moca, panourile astea urmau să aibă un “aspect estetic deosebit devenind un mobilier urban”. În plus, pentru ca această propunere să fie acceptată, cei de la Independent se ofereau și să facă un mic cadou municipalității, sub forma unui ceas electronic, ce urma să arate data, ora și temperatura aerului. Ta-dam. Termometruceascalendar. Laser, frate.
Ei, acum, trebuie spus că aceste contracte au fost semnate și că, pe lîngă suma de 40 de dolari - cum zice Primăria - sau 40 de dolari pe unele și 40 de euro pe altele - cum zice Claudiu Makkai - municipalitatea mai beneficia, prin contractul de asociere în participațiune, de publicitate moca. Adică, să-și pună primăria ce vrea și cînd vrea pe respectivele panouri, legat de evenimentele pe care le organizează sau în care este parteneră.

Pe lîngă contractul de asociere privind panourile respective, între SC Independent și Primărie au mai existat cîteva legături contractuale. În anii 2011 și 2012, Primăria a acordat patru contracte celor de la Independent, în valoare totală de peste 200.000 RON. Să le luăm pe rînd, în funcție de ce zice Primăria.

Un prim contract, ce poartă numărul 35.754 și datează din 11.05.2011, se intitulează “Respiră Aerul Istoriei” și are o valoare de 100.159,5 RON, plus TVA. Acest proiect a presupus achiziționarea de spații publicitare la diferite posturi TV. O să fac aici o mențiune, ca urmare a faptului că, în discuția cu Claudiu Makkai, acesta s-a plîns că vai, noi cînd scriem de fapt scriem doar jumătăți de adevăruri. Mai exact, zicea Claudiu, ar trebui să spun, atunci cînd spun că ei au primit un contract în sumă de xxxx bani, că nu toți banii ăia rămîn SRL-ului său. Adică, exact cum e cazul aici, nu toți cei peste 100.000 RON primiți au rămas la Independent. Pentru că ei sînt agenție, și plătesc mai departe chestii. Deci, iată mențiunea: din cei peste 100.000 RON primiți, Independent a avut și cheltuieli. Happy?
Modalitatea de acordare a contractului: CERERE DE OFERTE.

Un al doilea contract, ce poartă numărul 35.306, este semnat în data de 10.05.2011 și prevede achiziția de spații publicitare - panouri publicitare, electronice, spații publicitare stradale. Valoarea contractului este de 42.775 RON, fără TVA. În cazul acestui contract, așa cum se vede și în imagine, Primăria zice că, printre multitudinea de panouri luate, trebuie să fie unele și în Alba Iulia, în perimetrul bd. Revoluției, Calea Moților, bd. Ferdinand, str. Pajiștei, bd. 1 Decembrie 1918. Numai că, în zonele alea, au panouri taman cei de la Independent. Sau, mai bine zis, și cei de la Independent. Ori, panourile celor de la Independent sînt o asociere în participațiune. Iar în cazul acestei asocieri în participațiune, Primăria beneficiază de publicitate moca pe respectivele spații.
Claudiu Makkai zice că nu a fost facturat niciun leu pentru publicitatea făcută pe panourile din Alba Iulia. De altfel, mi-a și arătat un tabel în excel unde era scrisă, în dreptul orașului Alba Iulia, suma zero. Ba mai mult, zice Claudiu, ar fi o tîmpenie să le fi cerut bani, ori să plătească primăria, dat fiind contractul de asociere, prin care ei beneficiau de publicitate moca. Iar dacă primăria zice că a plătit, înseamnă că cei din primărie nu știu ce zic și își fac singuri rău.
Modalitatea de acordare: CERERE DE OFERTE.

Un al treilea contract, semnat în 2 aprilie 2012, poartă numărul 24.457 și are ca obiect “Servicii artistice în cadrul evenimentului sărbătorile pascale 2012 - concert Divna Lubojevic și corul Melodi (SERBIA)”. Chestia asta a costat 41.000 RON, fix, plus TVA. Despre contractul ăsta n-am discutat cu Claudiu Makkai în detaliu.
Modalitatea de acordare: ACHIZIȚIE DIRECTĂ.
 
Un ultim contract datează din aceeași zi de 2 aprilie 2012, este înregistrat cu numărul 32.271 și se referă la “Servicii artistice în cadrul evenimentului sărbătoarea muzicii 2012 - concert Jukebox Trio (Rusia). Valoarea acestui contract a fost de 20.856 RON, plus TVA.
Modalitatea de acordare: ACHIZIȚIE DIRECTĂ.

Ei bine, despre toate contractele astea, despre asocierea în participațiune, despre bani publici și alte cîteva chestii, am discutat cu patronul SC Independent. În ce privește asocierea, așa cum am zis mai sus, Claudiu Makkai susține că a fost ideea Primăriei. Sigur, în ce privește prețul, chiar dacă Independent are cel mai mic preț - cei de la ADD OUT avînd 50 de euro - este o sumă cu care sînt de acord că e mare. Ba mai mult, Claudiu Makkai zice că e vorba de 10 panouri la 40 de dolari și 10 la 40 de euro, în timp ce Primăria zice că toate sînt la 40 de dolari.
Mai apoi, în ce privește cele patru contracte, Claudiu Makkai zice că toate au fost cîștigate ca urmare a unor licitații. În plus, mi-a făcut o mărturisire, nici nu știe ce e aia o cerere de oferte, o negciere directă sau o achiziție directă. Pe de altă parte, după cum se vede în răspunsul primit de la Primărie, niciunul dintre contracte nu e atribuit ca urmare a unei licitații, toate fiind niște sumare procese de negocieri sau achiziții directe.
Mai apoi, în ce privește cel puțin unul dintre contracte, Primăria zice că a cerut publicitate pe panouri în anumite zone, contra banilor respectivi, cu toate că beneficia de publicitate moca acolo. Claudiu Makkai zice că nu a facturat nimic și totul e pe moca, în conformitate cu contractul de asociere în participațiune, iar contractul de 42.000 e pentru afișaj în țară.
Acum, cine minte, nu știu exact, dar atît pot să vă zic: lucrurile se cam bat cap în cap iar cineva minte.
Sigur, din discuția purtată cu Claudiu Makkai am înțeles că el știe că eu, noi, aici la abnews, avem o strategie. Iar strategia asta ar fi să “ne luăm” de niște unii, ca să ne menționeze în ceva site al lor. Asta e bre, ne-ai prins. Hă. Hă. Hă.
Pe noi ne interesează doar banul public. Nu ne interesează să ne lipim la conducta de bani publici. Nici nu căutăm, ba chiar refuzăm să luăm în discuție orice posibilitate de a ne hrăni cu astfel de fonduri. În schimb, ne interesează cînd Primăria alege să dea 200.000 de lei - ceea ce înseamnă cam 5 lei din buzunarul fiecărui contribuabil din Alba Iulia - prin negocieri sau achiziții directe unei firme. Ne interesează cum zboară banul public pe fereasta instituțiilor și avem o problemă cu minciuna. Bre, nu ne place minciuna, pur și simplu. În același timp, ne interesează banul public doar în măsura în care niște băieți simpatici, aleși sau numiți, îi aruncă pe geam, spre conturile unor bugetofagi.
Sigur, am discutat mai multe cu domnul Claudiu Makkai, de la glume și pînă la viziuni, dar un lucru e clar. Firma Independent e oarecum dependentă de banul public, în condițiile în care pînă și Claudiu a admis că, de n-ar fi contractele publice, ar rămîne cu 2, 3 angajați și nu 13 - 19 cîți are acum. Dar, noroc că ele există. Că, vorba aia, instituțiile publice dau contracte cîte vor, că nu dau de la ele. Pînă la urmă, o cifră de afaceri de peste 1 milion anual, făcută în special din bani publici, nu înseamnă - la nivelul unui oraș ca Alba Iulia - decît vreo 20 de lei din buzunarul fiecărui cetățean.



{fcomment}

JoomShaper