Să pornim de la o premisă acceptabilă: Cetatea Alba Carolina arată în cea mai mare parte bine. Chiar dacă mare parte din ce a fost ‘“restaurat” a fost, în fapt, reconstruit, iar acum multe din ziuduri au aspect de nou sau chiar de chinezărie. Se pare, există în lumea restauratorilor două curente privind tehnica, unul de tipul celui implementat aici, la Alba Iulia, și un altul care pune mult mai mare accent pe conservare și păstrarea în forma pe care timpul i-a dat-o obiectivului, și mult mai puțin pe reconstrucție. Dar să nu ne poticnim în detalii. Cum ziceam, în mare parte Cetatea nu arată rău, dar are toate șansele să devină un melanj între kitsch și istorie, o combinație între loc public și moșie de bugetofagi, o struțo-cămilă a zonei de promenadă ce se suprapune cu un veritabil circuit auto.

Cînd s-a stabilit renovarea Cetății și devorarea banilor europeni destinați ei, oamenii din Primăria Alba Iulia, firma ce monopolizează lucrările în cetate (nu dăm nume, Grup Corint), cot la cot cu arthitecții plătiți regește din sacul cu fonduri UE, au stabilit următoarele lucruri:

Amenajarea a nu mai puțin de 833 de locuri de parcare în Cetatea Alba Carolina. Parcările, plus căile de acces auto – care duc în toate direcțiile și prin toată Cetatea – au făcut parte din procesul de “restaurare” prin implementarea unui spațiu “PIETONAL – AUTO”.

Spațiul ăsta, pietonal – auto, zice municipalitatea, “ESTE SPECIFIC ZONELOR ISTORICE”, prin simplul fapt că s-a renunțat la clasicul asfalt (să fi asfaltat oare austriecii în secolul XVIII, cînd au construit cetatea?!?!?) și s-a trecut la pavajul cu piatră cubică, iar toată chestia asta “PERMITE CONVIEȚUIREA AUTOMOBILULUI ȘI A PIETONULUI”.

Acum, trecînd peste vrăjeala asta justificatică, să încercăm să explicăm puțin de ce anume s-au creat căile de acces auto și imensul număr de parcări în Cetatea Alba Carolina.
Să admitem că e normal să existe căi de acces auto, că nu are nimeni pretenția să reinstituim pompierii, jandarmii sau salvarea călare și că, în mod normal, trebuie făcută cumva aprovizionarea spațiilor comerciale și de alimentație publică din Cetate. Dar une e să ai cale de acces și alta e să ai o veritabilă șosea, căreia să-i mai legi – șirag de perle în asfalt – 833 de locuri de parcare.

Facilitatea accesului turiștilor în interiorul Cetății, la bordul mașinii, nu stă în picioare ca raționament. Ce turist vizitează Cetatea, catedralele, muzeele ori siturile istorice de la bordul unei mașini? E clar pînă pentru un student fără bac și școală generală că, oriunde și peste tot în lume, nu ai cum să intri într-un muzeu sau într-o catedrală la volanul mașinii. Iar facilitarea accesului localnicilor în interiorul Cetății, la bordul mașinii, nu stă nici ea în picioare, asta dacă-i scoatem din ecuație pe localnicii cocalari care nu concep să meargă 200 de metri pe jos – cam cît de distanța cea mai lungă din orice punct de acces și pînă în mijlocul Cetății – spre crișma cu manele ori alte baruri și localuri din interiorul Cetății.

Astfel că justificarea transformrii interiorului cetății într-o zonă a meandrelor șoselelor și o imensă parcare are alte justificări iar beneficiarii sînt, într-o ordine aleatorie, după cum urmează:

CONSILIUL JUDEȚEAN ALBA. Instituția ar urma să se mute lîngă Poarta III, în fostul spațiu destinat Centrului Militar Județean. Or, unde a mai văzut cineva în România ca bugetofagii dintr-un Consiliu Județean să meargă la serviciu cîteva sute de metri pe jos? Cum să concepi așa ceva? Păi hai, la serviciu merg cum merg, dar cînd pleacă de acolo, cum să care în spinare sacii cu lovele salvate? Deci, să facem șosele pînă la botul calului și loc de parcare pentru caii putere.

UNIVERSITATEA 1 Decembrie 1918. Sau, cum e cunoscută în oraș, Universitatea 1 Aprilie 1918. Pe lîngă numărul mare de studenți, printre care mulți cu pedigree serios, născuți din părinți campioni, care – vorba aia – de-aia dau bani, să facă facultate, nu să meargă pe jos la cursului, există și un număr mare de profesori, un fel de campioni pe sate ai culturii transilvănene, care nici eu nu mai știu de multă vreme cum e să tocești talpa la papuc. Păi, să ne gîndim doar la faptul că secția de Educație Fizică și Sport face parte, la Universitatea 1 Aprilie, din cadrul Facultății de Științe Juridice, și o să ne dăm instant seama de apetitul pentru mișcare promovat acolo.

MUZEUL DE ISTORIE ȘI SALA UNIRII. Pe lîngă oamenii care lucrează pe acolo, șefi sau șefuleți, ori foști șefi de revoluționari, dovediți turnători și reconvertiți la fotografi ai Muzeului Național de Istorie (nu dăm nume, fostul consilier județean Horea Bărdaș), în cele două locuri se organizează evenimente la care participă invitați de marcă. Iar invitații ăștia, în special dacă sînt oficialități cu iz politic, nu pot fi puși să circule pe jos. Deci, acces auto, parcări și tot tacîmul.

POPII, de la ambele catedrale, atît cea catolică, precum și cea ortodoxă. Păi, nici Isus, cînd a intrat el în Jerusalem, nu a mers pe jos, ci călare pe un măgăruș. Deci, normal, mașini și parcări pentru popi și pentru enoriașii de lux, ăia cu dare de mînă.

DANIL SABĂU. Pe lîngă cele zece hectare ale Traseului Celor Trei Fortificații, concesionate pe 800 de euroi lunar – grade cado de la Primărie – loc ce se vizitează contra cost și pe jos, Danil Sabău, prin Corint SRL, a mai concesionat (200 de euro lunar) și Hotelul Medieval, ăla de cinci stele pe care nimeni nu știe cum le-a primit. Or, hotelul ăsta e situat lîngă Poarta a III-a, în spatele viitorului Consiliu Județean. Deci, trebuia facilitat accesul auto pînă fix în poarta hotelului, că doar nu se face să le explici turiștilor ce vor să doarmă la un hotel medieval că trebuie să meargă niște zeci de metri pe jos.

Cîștigătorii loteriei “Alba Iulia – Oraș Amanetat”. Adică toți favorizații sorții și ai arborelui genealogic, absolvenții de marcă ai Școlii Superioare de Nepotisme “Concesiunea”, de la fiul Teofilei Țîr, directoare în Primărie, fiica Silviei Moldovan, directoare în primărie, fosta consilieră a primarului Mircea Hava, angajata lui Doru Inurean, șeful de la domenii publice, fii de fotbaliști renumiți și alți norocoși care au nimerit la împărțeala spațiilor din Cetate. Despre cîrciumile RYMA, HABITAT, Pub 13, despre Winner’s Club Țălnar, despre Gothic(restaurantul care în acte e sală de conferințe și spațiu expozițional) și altele am mai scris noi, – le găsiți pe aici – iar despre altele care au apărut ceva mai recent o să mai scriem. Ei bine, și cîrciumile astea, cluburi sau spații de alimentație publică ori locuri de dormit fără acte, toate sînt – chiar dacă nu la cerere – beneficiare ale sistemului de drumuri auto și parcări din interiorul Cetății.

De asemenea, din parcările și drumurile din Cetatea au mai cîștigat cei care le-au amenajat, Sabău și alți bugetofagi locali. Adică, unul e costul cînd nu amenajezi drumuri și parcări, și altul e costul cu amenajări incluse. Că deh, trebuai cît mai multe justificări pentru zecile de milioane pe care i-a înghițit Cetatea, prin gura constructorilor, restauratorilor și athitecților.

Oricum, un lucru e clar: dacă Cetatea Alba Carolina ar fi fost renovată cu scopul de a fi redată orașului și oamenilor, și nu cu scopul indirect – dar principal – de a toca banii europeni și de a o împărți apoi apropiaților, colegilor și prietenilor de suflet și interes, locul ar fi rămas unul de promenadă, spațiile n-ar fi ajuns pe mîna acoliților celor care controlează orașul iar locurile de parcare și “șoselele” din interiorul Cetății n-ar fi existat. Iar dacă ele nu ar fi existat, probabil că nici nu s-ar mai fi invetnat această TEMBELĂ justificare cu “conviețuirea automobilului și pietonului” pe același spațiu.

Lasa un raspuns

avatar
  Aboneaza-te  
Notificare