Cînd l-au luat de la Universitate și l-au pus pe prima poziție în lista cu candidați pentru Senat, Daniel Breaz părea un fel de tînără speranță a politichiei locale. Curățel, cu un CV mai mult decît decent, dacă ne gîndm la ceilalți colegi de suferințe în ale parlamentăritului și, una peste alta, o alegere cel puțin inspirată a PSD.

Surpriza cea mare a venit însă atunci cînd și-a găsit un loc și în lista cu preferați ai Veoricări pentru remaniere. Cu atît mai mult cu cît se lipise de portofoliul Culturii, domeniu cu care are o așa de strînsă legătură încît toată lumea și-a pus două întrebări: Cine? Și, mai ales, de ce?

Ce-i drept, PSD Alba l-a susținut necondiționat pe Dragnea, însă orgnizația din Alba e, în comparație cu alte organizații județene ale PSD, un fel de a 8-a rezervă la echipa partidului, care abia dacă mai prinde ultimele minute din repriza a adoua, și aia într-un meci amical. Asta și pentru că Alba e un județ eminamente portocaliu, mă rog, galben de cînd Hava & Dumitrel pupă moaștele Brătienilor și se privesc în oglindă drept liberali, dar și pentru că Dîrzu e un lider de anvergură, a cărui notorietate abia dacă depășește granița Balomirului. Totuși, loialitatea necondiționată, toate acele urme de pupături de pe clanța biroului de șef de partid trebuiau cumva răsplătite.

Și, în plus, Daniel Breaz nici măcar n-a fost pretențios. Căci să nu-și închipuie cineva că omul a tras și a luptat pentru portofoliul Culturii. Ori că organizația județeană a PSD a cerut asta. Ntz! Probabil că erau pe la ușă pe la Dragnea fix ca manechinuita aia de stă pe străzile din Alba Iulia, pe la intrările în magazine, și te întîmpină cu un politicos ”dacă rămîne, ceva, dacă rămîne?”. Căci cam așa s-a pus problema și în cazul lui Daniel Breaz, dacă rămîne ceva, orice. Probabil ar fi acceptat să meargă și la Ministerul Muncii sau la cel al Mediului, orice numai minister să fie.

Dar de ce? Păi, pentru că mna, e o onoare, e o recunoaștere personală a lui Daniel Breaz, precum și una a organizației de partid. E confirmarea că omul e un cineva. Numai că, într-o așa ceată de nulități, într-o așa conjurație a prostălăilor cum e Guvernul României, ce recunoaștere să cauți? Sigur, notele de subsol ale istoriei te vor ține minte drept acel cineva de la Culură, din al doilea, sau al treilea, mandat al Veoricăi.

Mai există însă și o altă explicație, un alt motiv pentru care Daniel Breaz s-a cerut ministru în orice minister. Căci omul e și rector al Universității 1 Aprilie, ăsta, 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia. Și e la al doilea mandat consecutiv, adică utimul. Căci așa zice în Legea Educației: Durata mandatului de rector este de 4 ani. O persoană nu poate ocupa funcţia de rector la aceeaşi instituţie de învăţământ superior pentru mai mult de două mandate succesive, complete.

Deci, două mandate succesive și complete. Or, tot în legea Educației Naționale mai zice că în cazul exercitării unei funcţii de membru al Guvernului sau de secretar de stat, rectorul are obligaţia de a se suspenda din funcţie pe perioada exercitării respectivei demnităţi.

Or, dacă e suspendat din funcția de rector – cum e cazul lui în prezent – nu se mai poate vorbi de două mandate complete. Deci, odată încheiat mandatul de la Cultură, omul are tot dreptul legal – chiar și moral sanchi – să mai candideze pentru un mandat de rector. Că mna, nu e ca și cînd putea să refuze portofoliul Culturii, să refuze să se sacrifice pentru țară – hă hă – numai așa, ca să își încheie mandatul de rector. Nu, dom’le. El a plecat acolo, la București, la Cultură, că i-a cerut-o țara, că patria l-a vrut ministru. Și-apoi, după ce ai fost ministru, altfel de întorci la Rectorat, nu? Altfel de reapuci de construit și de ridicat Universitatea 1 Aprilie 1918 pe noi culmi ale butaforiei educaționale.

Lasa un raspuns

avatar
  Aboneaza-te  
Notificare