Probabil că deja a văzut toată lumea inegalabilele imagini cu Mălai Viteazul intrând în Alba Iulia, atât cele din cadrul minunatei „repetiții” de acum o lună cât și cele de acum câteva zile, când a avut loc un prim „spectacol”. Iată, mai jos, câteva filmări în care puteți savura acest „happening”, că eveniment nu-i putem spune.

Nu o să insistăm însă aici asupra calității „spectcolului”, asupra ridicolului situației și nici măcar asupra elementelor ce țin de decor, recuzită, interpretare sau adevăr istoric ale acestei butaforii. Au făcut-o alții deja, după cum puteți vedea în aceste capturi.

– discursul lui Mihai Viteazul –

Intrarea lui Mihai in Alba Iulia, cand era racit.

Publicată de Tudor Rosu pe Sâmbătă, 7 august 2021

– intrarea triumfală în Cetate, la Poarta a III-a –

Publicată de Tudor Rosu pe Sâmbătă, 7 august 2021

– istoricul Liviu Zgarciu a descoperit că muzica pe care se desfășoară „spectacolul” cu Mihai Viteazul este un marș militar care preaslăvește națiunea turcă –

Cu ce vrem noi să vă reținem atenția este aspectul de combinație a acestei manifestări. Că nu-și închipuie nimeni că ceata asta de interpreți second hand la mâna a treia sunt doar așa, niște pasionați de reenactment și vor să se joace de-a Mihai Viteazul pin Cetate. Ori că domnul Pralea, care-i în spatele acestui business, este vreun mic Mecena, care vrea să susțină cultura locală. Nu tati, aici este vorba despre un business care se pune la cale pe bani publici, cu complicitatea șefilor din Primărie, recte primarul Gabriel Pleașcă și viceprimarul Emil Popescu, ambii împinși de la spate de vântul meritocrației din USR, același care-i suflă aripi și domnului Pralea, și-l împinge spre nebănuite culmi ale succesului bugetar.

În urma primei „reprezentații”, am scris acest text. În el puteți citi explicațiile domnului Pralea legat de ce vor să facă, lipsa unei autorizații și toate cele. Bașca, la momentul respectiv am și făcut o sesizare către Primărie și Poliția Locală, pentru utilizarea ilegală și abuzivă a spațiului public. Și în numele calului, desigur, care nici acum nu poate să se plângă de situație, cu toate că e abuzat în continuare.

Previzibil, Polița Locală Alba Iulia nu a dat nici o atenție sesizării noastre. N-au luat nici o măsură, ba nici măcar n-au catadicsit să ne răspundă la solicitare. Nu amendă, nu avertisment, nimic. Bașca, Primăria Alba Iulia, după toată acea „repetiție” plină de ridicol, după toate criticile apărute în mass-media și în special cele venite de la istorici, a decis că e cazul să aprobe și permită reprezentația de acum câteva zile. Asta pentru că, după ce prima dată i-am prins că se jucau fără aprobare, de data aceasta au cerut-o. Și au primit-o, desigur, pentru că atunci când e vorba de combinații, astfel de aprobări sunt doar o formalitate.

Iată și solicitarea trimisă de domnul Pralea și aprobată de prietenul Pleșa fără vreo problemă și, desigur, fără avizul vreunui organ de specialitate, a departamentului de Cultură ori opinia expresă, de susținere din partea unor specialiști.

Cu alte cuvinte, oricine vrea să se joace de-a orice în Cetate, pe domeniul public, poate să o facă. Trebuie doar să scrie o cerere și apoi poate face ce vrea, atât timp cât sistemul de relații e bun iar partidul susține. Sau, cine știe, poate merge și fără, cu condiția să-i pice cu tronc lui Pleșa, care altfel pare că se pricepe la de toate, deși realitatea ne dovedește zi de zi contrariul.

Acum, însă, mai departe de spectacole butaforie făcute cu girul edilului, să vă povestim puțin despre combinație. Povestea lui Mălai Viteazul, care vrea să se joace prin bugetul Primăriei,  nu-i una nouă. Imediat după ce Pleșa a aterizat în fotoliul de primar, roțile mașinii de muls bani cu ajutorul partidului s-au pus în mișcare.

Surse de pe lângă USR ne-au confirmat că domnul Pralea s-a apropiat imediat de noul cerc al puterii locale, pe filiera Pleșa – Popescu. Aceleași surse ne-au confirmat că Pralea și Pleșa se cunosc destul de bine, încă de pe vremea când Pleșa era mare PNL-ist, în timp ce relația acestuia cu vicele Emil Popescu este una chiar mai strânsă, cei doi fiind foști colegi de liceu. Ceea nu înseamnă că-s tocmai parteneri, însă relația există și, iată, funcționează.

În perioada campaniei electorale, și chiar înainte de ea, numiții Pleșa și Popescu erau printre cei mai cei critici, pe bună dreptate altfel, ai modului în care Primăria se transformase, în mandatele precedenților, într-o veritabilă casă de impresariat, care toca undeva la un milion de euro anual, din banii orașului, pe fel și fel de chermeze publice. Bașca, cei doi promiteau o schimbare totală a paradigmei în ce privește modul în care Cetatea este folosită pentru evenimente, căci ne ziceau ei, orașul trebuie să câștige bani de pe urma ei, nu să o folosească pe post de loc în care e măcelărit bugetul.

Surpriză însă, imediat ajunși în fotoliile călduțe, cei doi Frați Buzunărești ai bugetului local pare că s-au pus pe treabă. Adică pe schimbat „pe ai lor” cu „ai noștri”. Însă din luna februarie, numitul Pralea, amicul celor doi Frați Buzunărești, făcea adrese către Primărie prin care le oferea serviciile lui Mălai Viteazul, spectacol de reenactment sau ce o fi.

Bașca, după cum se vede în acest pliant, numitul Pralea le făcea și favoruri Fraților Buzunărești, anume o reducere de la 7.000 la 4.900 pe reprezentație. Asta, desigur, pentru că e un om care iubește istoria și face ce face din pasiune.

Adică, o nimica toată de aproximativ 110.000 de euro pe sezon, din banii orașului, ar fi urmat să ajungă în conturile prietenului Pralea, cu acordul Fraților Buzunărești. Și încă ar putea să ajungă.

Desigur, nu există încă niciun contract, vor zice unii iar Pleșa n-a aprobat încă plata niciunui leu. Se pregătește însă, iar asta e cert. Altfel, dacă nu ar exista acest plan al semnării unui contract, prin care să-și aboneze prietenul, pe Pralea, la bugetul public, de ce ar mai fi permis astfel de manifestări în Cetate?

De ce, după acel fiasco ce a fost repetiția din urmă cu mai bine o lună, acea repetiție ilegală și neautorizată, pe care nici măcar n-au catadicsit să o sancționeze, deși i-a sesizat, ar mai fi permis încă o astfel de jalnică reprezentație pe domeniul public?

În plus, dacă nu există o relație privilegiată între Pralea, Pleșa și Popescu, cum se face că numitul Pralea poate, cu de la sine putere, să folosească domeniul public – respectiv curtea interioară de la Palatul Copiilor, în Cetate, lângă Carolina Cafe, pentru a-și depozita recuzita și toate cele? Oare poate oricine să depoziteze orice pe domeniul public?

Desigur, una peste alta, o amețită de sumă de 110.000 de euro e o nimica toată în poza mare a jepcii bugetului. Poate fi cel mult un parandărăt repetiție. Căci băieții ăștia sunt puși pe jumulit, însă despre alte aventuri ale Fraților Buzunărești o să vă mai povestim noi în alte texte.

3.4 5 Voturi
Article Rating
Aboneaza-te
Notificare
guest
0 Comments
Raspunsuri in text
Vezi toate comentariile