AUR. Sau cînd găina moartă a PRM naște pui vii

Imaginați-vă o sală cu vreo sută de oameni, politicieni dar mai ales închipuit politicieni, între care Mircea Trifu e cel mai logic, mai rațional, mai decent și mai normal personaj, omul care vorbește cel mai corect și se exprimă cel mai coerent dintre ei. Doar încercați să vă imaginați asta.

Deja trecuse vineri 13 și nu era nici marți, să fi putut da vina pe cele trei ceasuri rele, însă cum-necum, șansa mea de nenoroc m-a dus la Casa de Cultură a Studenților, ieri dupămasa, pe la ora 5. Acolo avea loc Congresul Alianței pentru Unirea Românilor – AUR, noul partid al lui George Simion, băiatul ăla care reușise să facă greva foamei vreo 10 minute în fața Primăriei Alba Iulia, de-i stricase recordul lui Florin Roman, cel care reușise performanța de a nu mînca nimic de la mic dejun și pînă la amiază, ba chiar se mai și dăduse în stambă pe la Parlament, cu mînuțele înfășurate în banderole de protest, să știe toată lumea cum se sacrifică el timp de trei ore lispă ciolan. (pe motiv că nu dăduse Guvernul bani pentru Monumentul Facebook din Cetatea Alba Iulia)

În sala Casei de Cultură a Studenților erau undeva la vreo sută de oameni, aproximez eu. Și nu pot decît să aplaud decizia de a organiza evenimentul ăsta al AUR într-o sală, căci afară ploua iar niciunul dintre cei de acolo nu părea să aibă toate țiglele pe casă.

Încă de la intrare m-a luat în primire un tînăr care m-a pus să semnez pe o foaie, să-mi las și număr de telefon. Un fel de prezență, dacă vreți. Mi-a dat și un steag, pe care presupun că se aștepta să-l flutur cu patos la orice behăială aplaudată a politikienilor. În sală încă se aduna lumea, așa că am zis să ies la o țigară. Doi tineri, un tip și o tipă, povesteau pe trepte despre politică. Duh, ce altceva? Nu contează la ce partid ești, îi zicea fata tînărului. Important e să te implici, nu contează partidul. Contează să faci, să fie tineri. Uită-te la mine, acum trei ani nu era nimic ia acum sînt președinte!

Revin în sală unde, pe un ecran, rula un fel de film de acțiune, cu Simion ăsta în rol principal. Se încheie clipul, se aplaudă, după care un popă începe să urle un Tată Nostru și să zică niște chestii din repertoriul cepefiștilor.

Undeva pe scenă e o masă la care stau liderul suprem, grevistul Simion, alături de o domnișoară și încă un cineva.

Domnișoara se ridică, ia microfonul, se prezintă și ne zice că e „secretarul general al județului”. Wow. După care se înfășoară în emoție, mai zice ceva, după care se oprește și cineva îi atrage atenția că au uitat să cînte imnul. Opriți tot! Să cînte muzica! Deșteaptă-te romââââ….

Gata imnul, se aplaudă iar și în scenă intră amfitrionul, Daniel Gheorghe Rusu, primarul din Șpring. Șpring e o comună din Alba, așa că nu o confundați cu Colorado Springs, capitala statului Colorado din SUA. Ei, Gheorghe Rusu ăsta, înainte să se dea la AUR, a fost un fel de campion pe sate al ALDE. Fucking ALDE avea un fief în Alba. Adică, în comuna asta, Șpring, 6 din 11 consilieri, plus primarul, erau de la ALDE. Auoleo.

Aș vrea să vă zic tot ce a zis omul ăsta însă pentru el conceputul de vorbire nu include și sensul rostirii cuvinte. Acest Daniel Gheorghe Rusu pare că nu-și dă seama că, atunci cînd vorbești, cuvintele trebuie să aibă și sens, nu doar o cadență și tonalitate. Pur și simplu stătea pe scenă și rostogolea cuvinte, ba chiar le intona pe unele, cu ritm, însă fără ca ele, puse cap la cap, să și formeze ceva logic, rațional. Mă rog, găsiți la final niște fimări de pe acolo, dacă vreți să vă amuzați.

Cert e că acest primar de Șpring, Rusu, care a devenit și un fel de lider județean al AUR, a zis niște chestii pe scenă, a greșit numele celor pe care i-a invitat să vorbească și, în general, a pronunțat cuvintele așa, de parcă deschidea la nimereală un dicționar și citea de acolo.

De altfel, cam toți vorbitorii au zis chestii de parcă formau propoziții din cuvinte extrase din Dex precum bilele din urnă, la loto. Și fiecare îi spunea altuia numele greșit, de zici că se luau la mișto unii pe alții.

În afară de fata aia, care e „secretarul județului Alba” și boss-ul cuvintelor, primarul din Șpring, s-au mai urcat pe scenă fel și fel de personaje mai mult sau mai puțin dubioase.

A urcat un avocat din Alba Iulia, Marius Hațegan, de la care am aflat că va cîștiga postul de primar la Alba Iulia. Mwahahaha. Și care a zis și el niște chestii, n-am prea înțeles ce exact, însă sper că omul e un fel de avocat din-ăsta care lucrează mai mult cu proceduri. Sper asta pentru binele lui. Că altfel, dacă ar fi să cîștige procese în baza pledoariei, cred că ar face foamea sărmanul. Mă și mir că, după discursul de pe scenă, nu și-a fracturat limba ori ceva.

A vorbit vreo două minute și un domn de la Teiuș, care rîvnește la postul de primar, ocupat de Hălălai, dar care măcar a avut decența să spună că nu știe să vorbească și să se exprime.

A fost pe scenă și Mircea Trifu, invitat de onoare sanchi. Iar Mircea, cu discursurile sale ce zguduie bariera mediocrității, a fost cel mai elocvent din sala aia.

Mai o doamnă de la Sibiu, o alta din Hunedoara, mai o poezie, mai o cîntărică, mai ceva acolo, să pară agitație.

L-au urcat pe scenă chiar și pe Traian Mârza, acest Cezanne al picturii din Alba. L-au prezentat drept „Președinte al Uniunii Artiștilor Plastici din România”. Ceea ce nu e. Și nepot al lui Samoilă Mârza, cel care a fotografiat Unirea. Ceea ce e. Iar el s-a prezentat drept fotograf al Revoluției la Alba Iulia. Ceea ce nu e. Și le-a mai zis el acolo niște verzi și uscate, cum a luptat el. Și cum a fost pe la toate partidele, dar numai alea de dreapta. Și că în toate partidele sînt și oameni buni. Și ceva de genul să facem să fie bine, să nu fie rău. Și apoi le-a mai zis că a fost, da, îhî, înscris și la PSD, pe care a vrut să-l schimbe, să-l reformeze din interior (i shit you not!). Și le-a mulțumit că l-au invitat în calitate de invitat, că el nu e membru al formațiunii. Iar la final s-a înscris și-n AUR!

Desigur, nu putea să tacă taman grevistul lider al formațiunii, George Simion. A zis și el niște chestii, a aberat pe scenă cu grația unui Vadim căzut în mizerie, a criticat faptul că prin Cetatea Alba Carolina vezi încă uniforme austriece și așa mai departe. Mă mir că n-a cerut să demolăm Cetatea, că doar nu-i făcută de români. Și tot ce nu e românesc e nașpa.

Practic, timp de vreo două ore, o adunătură de dacopați, de patriotarzi și cepefiști, de dilimani închipuit politicieni, s-au dat în stambă la Casa de Cultură a Studenților.

Privind la ei, la făpturile astea care s-au adunat să-și facă partid, AUR, primul instinct e acela de milă, apoi de tristețe pentru impotența de care dau dovadă în a-și depăși propriile limite. Limite care, altfel, sînt foarte foarte foarte jos.

Pe de altă parte, ar fi însă o greșeală ca sentimentele de milă și tristețe să nu fie dublate de vigilență și atenție la astfel de adunări și organizații. Radicalismul, fanatismul, prostia, extremismul, intoleranța, ura și xenofobia sînt prezente în tot ce fac acești „oameni politici”. Și, sincer, nu m-ar mira ca într-un viitor apropiat, să apară și un braț de FIER pe lîngă AUR, niște cămăși verzi care să impună, cu forța, voința și idealurile grupului asupra tuturor celorlalți care nu gîndesc așa cum o fac ei.

Căci, în vidul ce ocupă mințile lor stau adevăruri absolute, ce trebuie îmbrățișate de toți, cu voie sau fără voie. Și, bineînțeles, cu forța dacă trebuie.